ICCJ. Decizia nr. 858/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 858/2008
Dosar nr. 1302/33/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul O.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască statutul de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, a arătat faptul că este îndreptăţit la acordarea drepturilor prevăzute de lege, întrucât a suferit persecuţii de natură etnică alături de familia sa, fiind refugiat din localitatea de domiciliu în perioada noiembrie 1940-06 martie 1945.
Prin sentinţa nr. 487 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamantul a dovedit că a fost strămutat din motive etnice, împreună cu familia sa şi beneficiază de prevederile actului normativ invocat, suferind aceleaşi persecuţii ca şi familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj criticând soluţia instanţei ca neîntemeiată şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, că reclamantul nu a făcut dovada refugierii din motive etnice, iar declaraţiile martorilor aflate la dosar, nu sunt în măsură să dovedească refugiul din motive etnice invocat.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. l din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice (...). Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti";.
Văzând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamantul a dovedit calitatea de refugiat conform Legii nr. 189/2000 şi, pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 487 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 859/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
