ICCJ. Decizia nr. 862/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 862/2008
Dosar nr. 1221/44/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi, reclamantul H.M. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi solicitând instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ emis de autoritatea pârâtă, respectiv decizia nr. 21 din 27 iunie 2007, privind obligarea sa în solidar cu SC L. SA Galaţi la plata sumei de 1.031.066 ROL.
În motivarea cererii de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a invocat faptul că decizia a cărei suspendare se solicită, nu cuprinde aspecte reale, că anterior emiterii deciziei pârâta nu i s-a respectat dreptul la apărare.
S-a mai arătat că decizia pârâtei nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.
De asemenea, a pretins reclamantul că decizia nu este susţinută de probe, iar reţinerea răspunderii sale solidare alături de societatea arătată este în contradicţie cu dispoziţiile legale, ceea ce justifică necesitatea suspendării executării acestei decizii, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acesteia, pentru a se preîntâmpina producerea unor pagube iminente.
Prin sentinţa nr. 93 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă cererea de suspendare formulată.
În motivarea soluţiei adoptate, Curtea de Apel a reţinut că cererea reclamantului este întemeiată, întrucât acesta a făcut dovada faptului că a suferit o vătămare, depunând la dosar decizia a cărei suspendare se solicită. Curtea a constatat îndeplinirea cerinţelor art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivând că nu există niciun indiciu privind reaua voinţă ori existenţa vreunei legături de cauzalitate dintre activitatea reclamantului şi datoriile acumulate de SC L. SA Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi respectiv art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, în condiţiile în care Curtea de Apel Galaţi a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării actului contestat numai pentru că angajarea răspunderii solidare a reclamantului s-a făcut fără a exista vreun indiciu temeinic al relei-voinţe a reclamantului sau al legăturii de cauzalitate dintre activitatea sa şi datoriile bugetare acumulate de SC L. SA Galaţi.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a prejudecat fondul şi, în plus, nu a observat că răspunderea solidară a fost angajată în temeiul unui act normativ cu caracter special, respectiv art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., fiind astfel demonstrată legalitatea, cel puţin aparentă, a deciziei a cărei suspendare de executare s-a solicitat.
Din actele dosarului a rezultat, că reclamantul,, în calitate de acţionar al debitorului SC L. SA Galaţi şi al SC M.C. SRL Galaţi a permis înstrăinarea a două imobile la un preţ derizoriu faţă de valoarea de piaţă a acestora, ceea ce a determinat insolvabilitatea debitorului.
În fine, recurenta a mai arătat că motivarea hotărârii este pur formală deoarece instanţa nu a cercetat practic întrunirea cumulativă a cerinţelor cuprinse în dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a verificat în ce măsură a făcut reclamanta dovada cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente, nici un fel de probatorii nefiind administrate pe aceste aspecte.
Recursul este fondat.
Înalta Curte examinând actele dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., faţă de criticile recurentei-pârâte, dar şi de apărările reclamantului-intimat, reţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu greşita interpretare a legii, astfel că se impune modificarea sa, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului–intimat, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin decizia nr. 21 din 27 iunie 2007, emisă de pârâta-recurentă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a fost stabilită, în temeiul art. 27 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, răspunderea solidară a reclamantului-intimat cu debitorul SC L. SA Galaţi, care înregistrează obligaţii fiscale restante de 1.031.066 ROL, şi care a ajuns în stare de insolvabilitate, reţinându-se, în esenţă, că reclamantul în calitate de acţionar al SC L. SA Galaţi a contribuit la crearea stării de insolvabilitate a debitorului.
Potrivit art. 27 C. proc. fisc. a României (O.G. nr. 92/2003, cu modificări şi completări), intitulat răspunderea solidară, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta, conform alin. (1) lit. b), aplicat în cauză de organul fiscal, administratorii, asociaţii, acţionari şi orice ale persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare, prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă sub orice formă, a bunurilor mobile proprietatea acesteia.
Instanţa de fond, examinând şi încuviinţând cererea de suspendare a executării efectelor deciziei nr. 21 din 27 iunie 2007 emisă de autoritatea recurentă, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, a reţinut ca unic argument împrejurarea că, în mod evident, angajarea răspunderii solidare a reclamantului s-a făcut fără a exista vreun indiciu temeinic al relei-voinţe sau al legăturii de cauzalitate dintre activitatea sa şi datoriile bugetare acumulate de SC L. SA Galaţi, ceea ce este de natură a crea reclamantului o pagubă iminentă în sensul art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei–pârâte, reţinând pe de o parte, caracterul de excepţie al operaţiunii legale de suspendare a unui act administrativ, iar pe de alta, constatând că în cauză, reclamantul-intimat, în afara actului contestat, nu a mai depus la dosar nici un înscris, respectiv nu a dovedit în nici un mod cele susţinute prin acţiunea introductivă, pentru ca instanţa să reţină cu temei îndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de lege pentru a se putea acorda suspendarea executării, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Instanţa de fond nu a făcut decât să prezume, contrar ipotezei textului de lege ce a stat la baza angajării răspunderii solidare, respectiv art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, că în mod evident nu a existat în cauză reaua credinţă a reclamantului, acţionar în societatea debitoare declarată insolvabilă, SC L. SA Galaţi, deşi, după cum s-a arătat răsturnarea ipotezei legale trebuia probată, chiar şi numai sumar, în cazul cererii de suspendare de faţă, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
De altfel, din maniera în care a fost examinată decizia atacată, după cum corect a remarcat şi recurenta, a rezultat că instanţa de fond s-a preocupat mai mult de aspectele de fond ale cauzei, ceea ce poate echivala cu o prejudecare a acţiunii în anularea actului şi nu de verificarea întrunirii condiţiilor impuse de Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării executării.
Cum actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, şi cum răspunderea solidară a fost angajată în temeiul unei prevederi exprese C. proc. fisc., şi reţinând că în cauză nu au fost prezentate şi administrate nici un fel de dovezi care să inducă măcar o îndoială asupra legalităţii emiterii actului atacat şi care să demonstreze totodată şi paguba iminentă în cazul executării deciziei atacate, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentei în sensul că nu s-a probat existenţa temeiurilor legale pentru admiterea cererii reclamantului-intimat.
Apreciind aşadar că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a legii, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să fie admis recursul de faţă, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a reclamantului-intimat ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 C. proc. fisc. formulată de intimatul-reclamant H.M., ca inadmisibilă.
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 93 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge cererea reclamantului H.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 861/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
