ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 863/2008
Dosar nr. 558/45/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi reclamantul L.G., în contradictoriu cu judecătorul delegat G.B., Conducerea Penitenciarului şi cu toţi funcţionarii şi angajaţii Penitenciarului Iaşi, a solicitat ca aceştia să fie obligaţi la plata sumei de 3.600.000 ROL cu titlu de daune morale şi materiale, pe motiv că urmărind să creeze imaginea unui loc de executare a pedepselor privative de libertate extrem de periculos, pentru a obţine sporuri de salariu, pârâţii nu au luat măsuri pentru a asigura un regim penitenciar corespunzător, care să permită condamnaţilor reintegrarea în societate în condiţii optime şi că, prin modul în care aceştia acţionează, în situaţii concrete, în interiorul şi în afara penitenciarului, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.
Prin sentinţa nr. 144/CA din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că atât judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, cât şi conducerea şi personalul Penitenciarului Iaşi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei unităţi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv a Penitenciarului Iaşi, care este organizat şi funcţionează ca persoană juridică, titulară de drepturi şi obligaţii, autonom în raport cu organul central al administraţiei de stat căruia îi este subordonat din punct de vedere organizatoric.
Având în vedere motivele arătate, Curtea a reţinut că, în cauza de faţă, competenţa de a verifica încălcarea pretinselor drepturi ale reclamantului aparţine instanţei de contencios administrativ a Tribunalului.
Faptul că reclamantul pretinde despăgubiri de peste 30 de miliarde ROL nu poate influenţa competenţa instanţei pentru că în materia contenciosului administrativ criteriul valoric este aplicabil doar în materie fiscală şi nu operează dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sau ale art. 10 pct. 8 C. proc. civ., care au fost invocate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul L.G. invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi ale art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi arătând că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Iaşi pentru că valoarea pretenţiilor sale este mai mare de 5 miliarde ROL.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată în art. 10 din Legea nr. 554/2004, dar aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale C. proc. civ.
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, tribunalele soluţionează, în primă instanţă, în materia contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei RON, iar curţile de apel în primă instanţă, soluţionează litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale şi cele în materie fiscală mai mari de 500.000 lei RON.
În acelaşi timp, C. proc. civ., în art. 3 alin. (1) pct. 1 prevede că, în primă instanţă curţile de apel judecă cererile şi procesele în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor publice centrale iar în art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) că tribunalele judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Din coroborarea şi interpretarea celor două texte rezultă că instanţa competentă, în litigiile de contencios administrativ, când se contestă acte ale autorităţilor sau instituţiilor publice este determinată de nivelul acestor autorităţi, respectiv, dacă actele sunt emise sau încheiate de autorităţi publice locale sau judeţene competenţa aparţine tribunalului, iar dacă actele vizate sunt emise de autorităţi centrale, competenţa revine în primă instanţă, curţii de apel, indiferent de cuantumul sumei cerute ca despăgubiri de către reclamant.
Pentru stabilirea competenţei în funcţie de sumă sunt avute în vedere numai actele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, dar în cauză nu se contestă acte având acest obiect pentru a se stabili competenţa în favoarea Curţii de Apel datorită cuantumului despăgubirilor, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinţei nr. 144/CA din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 865/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
