ICCJ. Decizia nr. 865/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 865/2008
Dosar nr. 1231/54/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova reclamanta G.A. a solicitat în contradictoriu cu A.N.V. Bucureşti anularea Ordinului nr. 487 din 1 februarie 2007 prin care a fost sancţionată, începând cu data de 01 februarie 2007, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost sancţionată disciplinar, reţinându-se în sarcina că, în calitate de şef de tură la Biroul Vamal Calafat, nu a respectat ordinele de serviciu, întrucât a atribuit gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverinţe de reţinere a bunurilor.
A arătat că ordinul atacat este nelegal, întrucât există un ordin de serviciu în conformitate cu care şeful de tură asigură planificarea turei de serviciu pentru cele două sensuri de control, iar în regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor vamale şi în fişa postului se prevede că toţi lucrătorii îndeplinesc orice alte dispoziţii date de conducătorul ierarhic.
A precizat că lucrătorii vamali operativi, deci şi cei desemnaţi ca gestionari, aveau atribuţii de control şi vămuire a bunurilor aparţinând călătorilor, acordate prin ordinele de serviciu nr. 121/2006, nr. 125/2006 şi nr. 129/2006.
Prin sentinţa nr. 254 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia nulităţii absolute a actului administrativ atacat este întemeiată, întrucât ordinul contestat nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 35 alin. (2) lit. b) şi c) din H.G. nr. 1210/2003.
Instanţa de fond a apreciat că lipsa menţiunilor pe care trebuia să le cuprindă ordinul atacat, conform dispoziţiilor imperative ale legii, este sancţionată cu nulitatea actului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni vamale Craiova în nume propriu, precum şi în numele A.N.V.
În motivarea cererii, recurentele reiau descrierea situaţiei de fapt privind controlul efectuat la Biroul Vamal Calafat şi constatările în urma acestuia.
Recurentele invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Arată acestea că instanţa a reţinut în mod greşit nulitatea Ordinului nr. 487 din 1 februarie 2007 al A.N.V., raportat la art. 35 alin. (2) lit. b) şi c) din H.G. nr. 1210/2003, deoarece în preambulul acestui ordin se face referire la raportul comisiei de disciplina care face corp comun cu ordinul şi care cuprinde toate elementele prevăzute în textul art. 35 alin. (2).
Pe de altă parte, susţin recurentele că reclamanta, invocând excepţia nulităţii ordinului, nu a făcut dovada vătămării dreptului ori interesului său legitim, lipsind astfel condiţia esenţială pentru exercitarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Asupra fondului, susţin recurentele că reclamanta G.A., ca şef de tură la Biroul Vamal Calafat, a încălcat dispoziţiile celor trei ordine de serviciu ale şefului biroului care reglementau sarcinile funcţionarilor vamali şi ale lucrătorilor contractuali, pe ture de serviciu, pentru lunile iunie, iulie şi august 2006, dovada săvârşirii acestei abateri disciplinare fiind lipsa în gestiune înregistrată la magazia de bunuri reţinute de la calatori.
Consideră recurentele ca au probat vinovăţia reclamantei prin procesele-verbale pe tura încheiate in perioada celor trei luni şi prin adeverinţele de reţinere a bunurilor din aceeaşi perioadă, acte care dovedesc îndeplinirea unor activităţi obligatorii de către persoane care nu erau abilitate prin ordinele de serviciu, din culpa reclamantei, ca şefă de tură.
Arată recurentele că, în acest mod, reclamanta–intimată a încălcat dispoziţiile art. 23 şi 24 din O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 234/2004.
Recursul nu se fondează.
Potrivit art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină – act normativ in vigoare la data emiterii Ordinului nr. 487 din 1 februarie 2007 – actul administrativ de sancţionare a funcţiei publice trebuie să cuprindă – sub sancţiunea nulităţii absolute - printre altele, precizarea prevederilor din procesul–verbal al comisiei de disciplină, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Este evident că aceste dispoziţii reprezintă garanţii procesuale pentru funcţionar în procedura administrativă, atât în ceea ce priveşte dreptul său la apărare, cât şi contradictorialitatea în faţa comisiei de disciplină. Din acest motiv, sancţiunea pentru încălcarea acestor principii este severă.
În speţă, din conţinutul considerentelor ordinului atacat nu rezultă deloc în ce au constat apărările funcţionarei – reclamante în faţa comisiei şi, mai cu seamă, argumentele în baza cărora autoritatea a înlăturat aceste apărări. Este adevărat că în considerentele ordinului se face trimitere la raportul Comisiei de disciplină, ca temei de fapt al emiterii ordinului, dar numai în ceea ce priveşte sancţiunea propusă de Comisie, nu şi analiza apărărilor reclamantei şi a probelor în combaterea lor.
De altfel, nulitatea prevăzută de textul mai sus invocat se referă în mod expres la actul administrativ de sancţionare, astfel încât ea nu poate fi acoperită recurgând la complinirea lacunelor ordinului cu menţiunile din actele premergătoare lui.
În raport cu aceste aspecte de ordin formal care duc la nulitatea actului, argumentele recurentelor referitoare la situaţia de fapt, aşadar la fondul şi temeinicia ordinului, sunt irelevante şi, de altfel, este inutil a fi analizate aici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu, precum şi în numele A.N.V. împotriva sentinţei nr. 254 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 866/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
