ICCJ. Decizia nr. 866/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 866/2008
Dosar nr. 1232/54/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, anularea Ordinului nr. 489 din 1 februarie 2007 emis de pârâtă, prin care a fost sancţionată, începând cu data de 01 februarie 2007, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 republicată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost sancţionată disciplinar, reţinându-se în sarcina sa faptul că, deşi a fost nominalizată prin ordin de serviciu, să emită adeverinţe de reţinere a bunurilor de la călători, precum şi a restitui bunurile tuturor titularilor de adeverinţe, a permis altor lucrători vamali să efectueze aceste operaţiuni, nu a respectat ordinele de serviciu nr. 52/2006 (pct. c), nr. 121/2006, nr. 125/2006, şi nr. 129/2006, atribuind gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverinţe de reţinere a bunurilor.
A arătat reclamanta că ordinul atacat este nelegal întrucât, în baza ordinului de serviciu nr. 52/2006 pct. c, şeful de tură asigură planificarea turei de serviciu pentru cele două sensuri de control, iar regulamentul de organizare şi funcţionare al birourilor vamale, precum şi fişa postului, prevăd că toţi lucrătorii îndeplinesc orice alte dispoziţii date de conducătorul ierarhic. A mai precizat că toţi lucrătorii vamali operativi, deci şi cei nominalizaţi gestionari, aveau desemnate atribuţii de control şi vămuire a bunurilor aparţinând călătorilor, atribuţii acordate prin ordine de serviciu.
Reclamanta a invocat şi excepţia tardivităţii privind cercetarea disciplinară efectuată de pârâtă, arătând că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor publice.
Prin sentinţa nr. 268 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost anulat actul administrativ atacat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a stabilit că excepţia tardivităţii sesizării Comisiei de disciplină invocată de reclamantă este neîntemeiată astfel că a respins-o ca atare, întrucât în raport de înscrisurile depuse la dosar, se constată că pârâta a respectat termenul prevăzut de dispoziţiile legale invocate.
Instanţa a reţinut însă că actul administrativ atacat nu cuprinde menţiunile expres prevăzute de dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b) şi c) din H.G. nr. 1210/2003, menţiuni prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv menţionarea conţinutului procesului verbal al comisiei de disciplină şi a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare, astfel că a aplicat sancţiunea prevăzută de actul normativ indicat.
Hotărârea instanţei a fost motivată şi pe fondul litigiului, sub acest aspect reţinându-se că reclamantul a fost în mod greşit sancţionat disciplinar, întrucât nu avea obligaţia verificării modului de întocmire a planificării turelor de serviciu, atribuţie ce revenea şefului biroului vamal. Mai mult, s-a arătat că ulterior sancţionării contestatoarei, prin ordin de serviciu s-a reglementat expres posibilitatea ca adeverinţa de reţinere a bunurilor să fie emisă şi de alţi lucrători, în afară de gestionari, planificaţi de şeful de tură.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile generale cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Consideră recurentele, prin motivele de recurs dezvoltate, că prima instanţă a greşit atunci când a apreciat că ordinul contestat nu îndeplineşte condiţia de conţinut reglementată de art. 35 alin. (2) lit. b) şi c) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină.
Recurentele au arătat că în ordinul contestat se face referire la raportul emis de Comisia de disciplină, act în cuprinsul căruia sunt menţionate prevederile procesului-verbal din 24 noiembrie 2006. Totodată, s-a susţinut de către recurente că ordinul este motivat, conţinând toate aspectele ce au format convingerea cu privire la vinovăţia funcţionarului public.
Recurentele au precizat că, invocând excepţia nulităţii ordinului, reclamanta-intimată nu a făcut dovada vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime.
Cu privire la fondul cauzei recurentele au susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi neconformă cu situaţia de fapt, întrucât pentru perioada 05 iunie 2006–31 august 2006 au fost emise ordine de serviciu în care erau nominalizaţi lucrătorii vamali gestionari la magazia de bunuri reţinute de la călători, cei nominalizaţi primind câte un exemplar al respectivelor ordine de serviciu.
S-a mai arătat că prin repartizarea sarcinilor pe lucrători, reclamanta-intimată a încălcat prevederile ordinelor de serviciu, în sensul că a atribuit gestionarilor alte sarcini. Aceasta rezultă din faptul că deşi gestionarii de drept se aflau la serviciu, parte din adeverinţele de reţinere pe baza cărora au fost reţinute bunurile de la călători, au fost completate de lucrătorii vamali care nu aveau acest drept.
În fine, recurentele au mai susţinut că, vinovăţia reclamantei-intimate, contrar celor reţinute de instanţa de fond, rezultă din încălcarea sarcinilor conferite expres prin Ordinele de serviciu nr. 52 din 01 februarie 2006, nr. 121 din 05 iunie 2006, nr. 125 din 30 iunie 2006 şi nr. 129 din 31 iulie 2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.
Prealabil însă analizării motivelor de recurs formulate prin recursul comun, Înalta Curte menţionează că acesta va fi examinat numai în considerarea declarării lui de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor. Întrucât Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova nu a participat la judecarea cauzei soluţionată în fond, nefiind parte în proces, aceasta nu are calitatea a declara recurs decât în numele şi pentru partea care a participat la judecarea cauzei, în baza mandatului legal primit, dar nu şi în nume propriu.
Prin Ordinul nr. 489 din 01 februarie 2007, s-a dispus sancţionarea doamnei B.R., cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006.
Rezultă din preambulul ordinului că acesta s-a întemeiat pe raportul întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor la data de 29 ianuarie 2007, din care rezultă propunerea de sancţionare disciplinară pentru că, în calitate de şef de tură, nu a respectat Ordinele de serviciu nr. 121/2006, nr. 125/2006, nr. 129/2006 şi nr. 52/2006 (pct. c), atribuind gestionarilor alte sarcini decât cele de a emite adeverinţe de reţinere a bunurilor. S-a mai menţionat că în urma audierii reclamantei-intimate şi a administrării tuturor probelor s-a constatat că în cauză se confirmă săvârşirea unei abateri disciplinare.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că actul administrativ atacat nu conţine însă nici o referire la prevederile procesului–verbal şi ale referatului întocmit de comisia de disciplină şi nici la motivele pentru care au fost înlăturate apărările concrete ale reclamantei-intimate cuprinse în nota explicativă dată la 19 decembrie 2006, în care sunt detaliate argumentele pentru care reclamanta consideră că nu a încălcat prevederile ordinelor reţinute de comisia de disciplină.
De altfel şi în raportul menţionat în cuprinsul Ordinului nr. 488 din 1 februarie 2007, ca şi în procesul-verbal întocmit la data de 29 ianuarie 2007, se consemnează numai că în urma audierii reclamantei şi având în vedere probele administrate, se constată săvârşirea unei abateri disciplinare.
Aşa fiind, rezultă cu evidenţă că în nici unul din actele îndeplinite şi mai cu seamă în cuprinsul actului administrativ atacat nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în scris de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare, aşa cum expres se prevede în art. 35 alin. (2) lit. b) şi c) din H.G. nr. 1210/2003.
Cum lipsa acestor menţiuni obligatorii, conform aceloraşi prevederi legale, atrage nulitatea absolută a ordinului de sancţionare disciplinară, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile recurentelor, soluţia atacată fiind astfel justificată.
Întrucât, Înalta Curte examinând motivul de recurs vizând greşita constatare a nulităţii absolute a ordinului contestat a reţinut că nu este întemeiat, sentinţa instanţei de fond fiind legală sub acest aspect, nu mai este necesară examinarea motivelor de recurs vizând fondul litigiului.
În considerarea celor mai sus arătate, Înalta Curte, potrivit art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, analizat din perspectiva procesuală deja menţionată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu, precum şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 268 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 865/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 877/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
