ICCJ. Decizia nr. 893/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

Decizii ICCJ 2008 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.893/2008

Dosar nr.1443/33/2007

Şedinţa publică din 5 martie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 473 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 21951 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 1 decembrie 1944, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat, în cursul lunii octombrie 1940, din cauza persecuţiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu Cojocna, în localităţile Cojocna Nouă şi Turda, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu la sfârşitul anului 1944.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.J.P. Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. în motivarea recursului, C.J.P. Cluj susţine, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii C.L. şi B.A., date fiind împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaşte circumstanţele refugiului reclamantei.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declaraţiile notariale ale martorilor C.L. şi B.A., ambele beneficiind, la rândul lor, de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, precum şi din declaraţia martorului V.N., audiat nemijlocit de către Instanţa de Fond, şi el beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuse, reclamanta şi mama sa s-au refugiat, în cursul lunii octombrie 1940, din cauza persecuţiilor etnice suferite, din localitatea de domiciliu Cojocna, în localităţile C.N. şi C.T., reîntorcându-se în localitatea de domiciliu la sfârşitul anului 1944.

Cu privire la critica vizând veridicitatea declaraţiilor notariale ale martorilor C.L. şi B.A., se va reţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, necontestate de recurenta - pârâtă potrivit art. 180 şi urm. C. proc. civ., rezultă că intimata - reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999.

În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, Instanţa de Fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 473 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 892/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi...  ICCJ. Decizia nr. 896/2008. Contencios. Suspendare executare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 893/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs