ICCJ. Decizia nr. 970/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 970/2008
Dosar nr. 803/32/2007
Şedinţa publică din11 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 24 din 9 martie 2007, C.L.M.P.N. – D.T.I. a admis în parte contestaţia administrativă formulată de SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Bistriţa - Piatra Neamţ, împotriva Raportului de inspecţie fiscală din 21 decembrie 2006 şi a Deciziei de impunere din aceeaşi dată, cu privire la taxa pentru lipsa de folosinţă a terenului, taxa minimă de concesiune, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, urmând ca organul fiscal să procedeze la recalcularea obligaţiilor fiscale şi la emiterea unui nou act administrativ fiscal.
S-a solicitat totodată, că în urma recalculării cuantumului acelor obligaţii, contestatoarea datorează la bugetul local suma de 680.350 lei.
În sfârşit, a fost respins capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 122 din 27 decembrie 2006 prin care s-a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii asupra imobilului clădire dispecer-sediu administrativ aparţinând societăţii comerciale debitoare ca inadmisibil.
Legalitatea acestor acte administrative fiscal precum şi a Deciziei de impunere nr. 9795 din 9 martie 2006, emisă pentru suma de 680.350 lei a fost contestată de SC H. SA, sucursala hidrocentrale Bistriţa prin acţiunea introdusă la data de 21 mai 2007.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 121 din 24 septembrie 2007 a disjuns judecata capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 122 din 27 decembrie 2006 şi s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, ca Instanţă de drept comun competentă.
A respins excepţiile ridicate de pârât cu privire la prematuritatea şi tardivitatea acţiunii.
De asemenea, a admis capătul de cerere care se referă la Decizia nr. 24 din 9 martie 2007, cu consecinţa anulării acestui act administrativ fiscal, precum şi a raportului de inspecţie fiscală din 21 decembrie 2006, ca nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L.M.P.N. - D.T.I.
Recurentul a susţinut, în cadrul unei prime critici, că în mod greşit prima Instanţă a respins excepţia de prematuritate a acţiunii, deoarece la data judecăţii cauzei, contestaţia formulată de agentul economic la organul fiscal competent, înregistrată din 10 aprilie 2007, împotriva Deciziei de impunere din 9 martie 2007 era în curs de soluţionare.
Motivul de casare este întemeiat.
Prin Decizia de impunere din 9 martie 2007, emisă de pârât, după soluţionarea favorabilă a unei contestaţii administrative formulată anterior de SC H. SA, S.H.B.P.N., s-au stabilit în sarcina acestui agent economic obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 680.350 lei.
Împotriva acestei decizii, societatea comercială a formulat contestaţie în temeiul dispoziţiilor art. 175 C. proCod Fiscal, solicitând revocarea actului juridic şi exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul local a sumei respective.
Deşi prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii, învederând faptul că societatea comercială a formulat o contestaţie administrativă conform art. 175 şi următoarele C. proCod Fiscal, aflată în curs de soluţionare, Curtea de Apel a respins excepţia şi prin sentinţă a judecat litigiul în fond.
Or, faţă de data introducerii căii administrative de atac ( 4 aprilie 2007), dispoziţiile art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal nu erau incidente în cauză pentru a se justifica măsura respingerii excepţiei şi rezolvarea cauzei în fond, în lipsa actului administrativ - fiscal de soluţionare a contestaţiei.
Pe de altă parte, reclamanta nu a anexat în dosar, documentele necesare care atestă regimul juridic al terenului ocupat şi nici declaraţia de impunere anuală pe perioada ce interesează prezentul litigiu.
Procedând în modul arătat, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, ce nu-şi găseşte un suport probatoriu în lucrările din dosar.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a cauzei se impune admiterea recursului, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii dosarului la aceeaşi Curte de Apel spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării, Instanţa de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, şi celelalte susţineri din recurs a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.L.M.P.N. - D.T.I. împotriva sentinţei nr. 121 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 931/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 993/2008. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
