ICCJ. Decizia nr. 919/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 919/2008
Dosar nr. 148/43/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureş, reclamanta SC B.P. SRL Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.M.B., anularea Deciziei nr. 82 din 15 decembrie 2006, emisă de pârâtă, susţinând că în mod eronat nu s-a constatat valabilitatea unor plăţi efectuate de reclamantă în contul pârâtei, stabilindu-se o obligaţie de plată, apreciată de reclamantă ca nedatorată.
A formulat de asemenea reclamanta şi o cerere de chemare în garanţie a intimatei D.G.F.P. Harghita, instituţie care a încasat contribuţia la fondul de mediu în perioada august - septembrie 2002, prin Trezoreria Miercurea Ciuc fără a vira aceste sume către pârâtă.
Prin sentinţa nr. 59 din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.P. SRL Miercurea Ciuc, a anulat Decizia nr. 82 din 15 decembrie 2006 emisă de pârâtă şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă faţă de D.G.F.P. Harghita.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că, la data efectuării plăţilor, era în vigoare Legea nr. 73/2000, modificată prin OUG nr. 93/2001, art. 9 ind. 1 fiind aplicabil. A mai constatat că acest articol vorbeşte de „cont de trezorerie al fondului pentru mediu" şi că plăţile efectuate cu ordinele de plată contestate cuprindeau specificaţia „fond special pentru mediu", după cum impunea art. 9 ind. 1 din Legea nr. 73/2000.
A concluzionat Instanţa de Fond că plăţile efectuate de reclamantă prin ordinele de plata contestate de pârâtă, sunt plăţi valabile, creditând contul de trezorerie în sensul dispoziţiilor în materie aplicate şi indicate anterior, această concluzie impunându-se cu atât mai cu cât Ordinul nr. 1043 din 12 noiembrie 2002 a intrat în vigoare la o dată ulterioară plăţilor şi că potrivit art. 3 din ordin, în sarcina pârâtei se regăsesc obligaţii de a controla, urmări şi încasa sumele datorate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.F.M., criticând-o ca nelegală, întrucât în mod greşit Instanţa de Fond a considerat că plăţile făcute de reclamantă sunt legale, apreciind greşit prevederea referitoare la aplicabilitatea legislaţiei, deşi în speţă actele depuse şi dispoziţiile legale conduc la o altă soluţie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Instanţa de Fond a considerat în mod corect că, potrivit modului de formulare a acţiunii prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 82/2006, ea (Instanţa) nu poate face aprecieri cu privire la susţinerile pârâtei cuprinse în întâmpinare, care vizează actele de executare emise în baza actului atacat.
Prin Decizia nr. 82/2006 constatările intimatei - reclamante referitoare la plata contribuţiei la Fondul de Mediu făcută prin mai multe plăţi succesive, a fost admisă în parte, rămânând o sumă de 55.641 lei ca obligaţie restantă.
Ulterior, recurenta - pârâtă a modificat actele de executare în raport de Decizia nr. 82/2006, stabilind că o parte a ordinelor de plată nu este valabilă, ordinele vizate cuprinzând plăţi efectuate pe perioada 13 august 2002 - 25 septembrie 2002.
De necontestat este şi faptul că Legea nr. 73/2000 a fost abrogată prin OUG nr. 196/2006 dar că art. 91 a fost introdus prin OUG nr. 93/2001.
Prin urmare, OUG nr. 93/2001 a modificat Legea nr. 73/2000 art. 9 vorbind de cont de Trezorerie al Fondului de Mediu şi că plăţile efectuate cu ordine de plată contestate cuprindeau specificaţia „fond special pentru mediu".
Aşa fiind, corect Curtea de Apel a constatat că plăţile efectuate de intimata - reclamantă sunt valabile, creditând contul de trezorerie. De asemenea, Instanţa de Fond a înlăturat legal susţinerile recurentei - pârâte în sensul că încă din luna iulie 2002, plăţile se efectuau într-un cont special, întrucât nu au fost dovedite.
Prin urmare, aprecierea primei Instanţe că plăţile efectuate de SC B.P. SRL Miercurea Ciuc prin ordinele de plată, sunt plăţi valabile, creditând contul de trezorerie, în sensul dispoziţiilor legale aplicabile la data plăţii, motivat de faptul că Ordinul nr. 1043/2002 a intrat în vigoare la o dată ulterioară plăţilor efectuate, actul fiind publicat în M. Of. nr. 851 din 26 noiembrie 2002.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de A.F.M.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.M.B., împotriva sentinţei nr. 59 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 931/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
