ICCJ. Decizia nr. 1040/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1040/2009
Dosar nr. 1371/2/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2786/2008 pronunţată la data de 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate având ca obiect Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 şi Hotărârea A.D.S. nr. 68/2003, excepţia invocată de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău, în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.F.P., A.D.S. şi M.A.D.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că atât Ordinul criticat cât şi Hotărârea A.D.S. nr. 68/2003, au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.
Astfel, Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 a fost emis în baza dispoziţiilor legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, care prevedea în mod expres la art. 9 alin.(2) şi (3) faptul că C.N.A.F.P. administrează amenajări piscicole proprietate publică sau privată a statului aceste amenajări, nominalizate prin ordin al M.A.D.R., cu dotările şi construcţiile aferente, precum şi terenurile pe care acestea sunt amplasate urmând a fi preluate, cu titlu gratuit, prin protocol de predare-primire, de la A.D.S., iar prin Hotărârea Consiliului de Administraţie de la A.D.S. nr. 68/2003, la art. 37 s-a dispus aprobarea Notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la A.D.S. la C.N.A.F.P., Hotărârea fiind adoptată în temeiul art. 5 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă, şi înfiinţarea A.D.S..
Enunţând conţinutul dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 4 din Legea nr. 268/2001, prima instanţă concluzionează că din cuprinsul acestora rezultă că A.D.S. exercită în numele statului prerogativelor care decurg din calitatea de acţionar al statului la societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din Lege, reclamanta SC V. SA Brăila aflându-se la poziţia 157 din anexa 1 la lege.
Totodată, reţine instanţa de fond, din prevederile art. 9 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 192/2001, privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, rezultă că transferul cu titlu gratuit al amenajărilor piscicole de la A.D.S. la C.N.A.F.P., s-a făcut conform prevederilor legale.
Referitor la încălcarea prevederilor Legii nr. 64/1995, invocată, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a indicat în concret prevederea legală încălcată, transferul amenajărilor piscicole şi diminuarea cotei de participare a A.D.S. la capitalul social având la bază obligaţia legală de predare a activelor menţionate la art. 9 din Legea nr. 192/2001.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal - 5 zile de la comunicare – reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Recurenta, susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate, că, prin actele administrative faţă de care s-a invocat excepţia de nelegalitate, au fost trecute din patrimoniul SC V. SA la acea dată societate în faliment, supusă prevederilor Legii nr. 64/1995, 3 ferme piscicole, compuse din teren, cădiri şi luciu de apă, această operaţiune făcându-se cu încălcarea prevederilor art. 49 - 50 şi 61 din Legea falimentului, conform cărora „toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fiind nule".
Precizează recurenta că potrivit art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 192/2001 - care nu prevede o astfel de ipoteză, cele două acte administrative a căror nelegalitate se cere au adăugat la lege, astfel încât instanţa respingând excepţia de nelegalitate invocată a pronunţat o soluţie greşită.
Intimaţii M.A.P.D.R. şi A.D.S. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003 a fost emis în baza dispoziţiilor Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura – mai precis a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3), al căror conţinut a fost detaliat mai sus, prin acest Ordin fiind de fapt nominalizate amenajările piscicole proprietate publică sau privată a Statului şi aprobată preluarea acestora de către C.N.A.F.P. de la A.D.S., inclusiv a amenajărilor piscicole M. I şi II şi Ostroavele Brăilei.
Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al A.D.S. nr. 68/2003 s-a dispus aprobarea notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la agenţie către C.N.A.F.P., această hotărâre a fost adoptată aşa cum s-a precizat mai sus în baza art. 5 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S. şi în conformitate cu atribuţiile legale ale acesteia.
De precizat, că în conformitate cu prevederile OUG nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, A.D.S. avea obligaţia de a preda cu titlu gratuit amenajările piscicole nominalizate prin Ordin al M.A.A.P., cu dotările şi construcţiile aferente, precum şi terenurile pe care acestea erau amplasate.
Întrucât recurenta – reclamantă SC V. SA Brăila figurează în anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001, la poziţia 157 ca fiind o societate comercială pe acţiuni deţinătoare de terenuri cu destinaţie agricolă (amenajări piscicole) aflate în proprietatea statului şi în administrarea A.D.S., acest aspect explică faptul că transferul cu titlu gratuit s-a efectuat din patrimoniul A.D.S. în patrimoniul C.N.A.F.P. şi nu din patrimoniul SC V. SA Brăila.
În virtutea atribuţiilor ce-i sunt conferite de art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările şi completările ulterioare, A.D.S. exercită în numele statului prerogativele ce decurg din calitatea de acţionar al statului la societăţile comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din Lege – recurenta – reclamantă aflându-se la poziţia 157 din anexa nr. 1 la Legea nr. 268/2001.
Susţinerile recurentei – reclamante, cum că actele administrative pentru care a invocat excepţia de nelegalitate au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, deoarece după deschiderea procedurii operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor, în speţă actele de transfer efectuate sunt nule, nu sunt întemeiate, de vreme ce A.D.S. nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească obligaţiile legale, stipulate prin Legea nr. 192/2001, cu modificările ulterioare, de predare a terenurilor şi activelor menţionate prin Ordinul M.A.A.P. nr. 267/2003, diminuându-şi cota de participare la capitalul social.
Pentru toate aceste considerente, se reţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Brăila prin lichidator judiciar S.Q.S.P.R.L. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 2786 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1051/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
