ICCJ. Decizia nr. 1077/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1077/2009
Dosar nr. 1068/36/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 678/ CA din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de instanţă din oficiu şi a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind: anularea parţială a raportului de inspecţie încheiat la 24 martie2008 şi întocmirea unui act de verificare, care să reflecte situaţia de fapt şi de drept; anularea parţială a Deciziei de impunere nr. 88 din 24 martie 2008; recalcularea majorărilor de întârziere; compensarea obligaţiilor de restituire cu cele de plată. Totodată a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind: suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 88 din 24 martie 2008 şi plata de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. se impune analizarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii. A constatat că potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din OG nr. 92/2003 împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, iar contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. A mai reţinut instanţa de fond că Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, potrivit dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din ordonanţă.
De asemenea, prima instanţă a invocat dispoziţiile art. 212 C. proCod Fiscal, conform cărora deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ.
A concluzionat instanţa de fond că, din economia dispoziţiilor legale menţionate, la instanţa de contencios administrativ se poate formula contestaţie doar împotriva deciziei prin care organul fiscal a soluţionat contestaţia depusă împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale, acţiunea prin care se solicită direct instanţei anularea raportului de inspecţie şi a deciziei de impunere fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC M.R. SA, care a invocat ca temei legal prevederile art. 299, art. 301 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat eronat asupra obiectului acţiunii, extrapolând dispoziţiile art. 218 C. proCod Fiscal
În concluzie, societatea comercială a cerut admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din cererea adresată instanţei de fond şi cum în mod corect s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, societatea comercială a chemat în judecată autoritatea fiscală solicitând anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală nr. 12699 din 24 martie2008 şi a Deciziei de impunere nr. 88 din 24 martie 2008, pentru suma de 150.455 lei, recalcularea majorărilor de întârziere şi compensarea obligaţiilor de restituire cu cele de plată.
Or, instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic faptul că Decizia de impunere, ca act administrativ fiscal, precum şi actele care au stat la baza acesteia, pot şi trebuie contestate în procedura recursului administrativ reglementată la art. 205 şi următoarele C. proCod Fiscal şi că, la instanţa de contencios administrativ, poate fi atacată, potrivit art. 218 C. proCod Fiscal, doar Decizia dată de organul fiscal competent în soluţionarea contestaţiei împotriva actului administrativ fiscal de impunere.
Astfel fiind, cererea adresată instanţei de contencios administrativ pentru atacarea Deciziei de impunere nr. 88 din 24 martie 2008 şi a Raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza deciziei de impunere este inadmisibilă, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, soluţia fiind aceeaşi şi în ceea ce priveşte capetele de acţiune pentru recalcularea majorărilor de întârziere şi compensarea obligaţiilor de restituire cu cele de plată, în privinţa cărora organul fiscal nu a emis o decizie de soluţionare.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi respins, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.R. SA Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 678/ CA din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1090/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
