ICCJ. Decizia nr. 134/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 134/2009
Dosar nr. 8815/2/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12 decembrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. în numele şi pentru membrii de sindicat din listele anexate cererii a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R., D.G.P. a municipiului Bucureşti, obligarea acestora la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective, a sporului de fidelitate pe anul 2005, conform art. 6 din OG nr. 38/2008, actualizat cu rata inflaţiei.
În drept au fost invocate dispoziţiile din OG nr. 38/2003, art. 41 şi art. 53 din Constituţia României, Legea nr. 360/2000, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 24/2000.
În fapt reclamantul a arătat că, potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, funcţionarii publici au dreptul la plecarea în concediu de odihnă la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, acordarea dreptului fiind suspendată succesiv prin legi bugetare anuale. Reclamantul a mai arătat că, nu a fost acordat nici sporul de fidelitate pe anul 2005, prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003, fiind suspendată şi acordarea acestui drept până la finele anului 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1608 din 28 mai 2008 a respins acţiunea reclamantului S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R., D.G.P. a municipiului Bucureşti şi chematul în garanţie M.E.F., ca inadmisibilă.
A respins cererea de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de pârâtul M.I.R.A.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, tocmai pentru respectarea dreptului reclamantului de a introduce acţiune în numele membrilor de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003, este necesară depunerea tabelelor cu semnăturile membrilor de sindicat, obligaţie pe care reclamantul nu a îndeplinit-o, nefăcând dovada deci că, membrii de sindicat în numele căruia a introdus acţiunea, nu se opun acestei acţiuni şi doresc continuarea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs reclamantul – S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 prevede că, organizaţiile sindicale au dreptul să întreprindă orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiuni în justiţie, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, acţiunea neputând fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată. Ca atare, semnăturile solicitate de instanţa de fond, în scopul de a dovedi că membrii de sindicat îşi însuşesc acţiunea sunt inutile susţine recurentul, raportat la calitatea sa de reprezentant al acestora.
Totodată recurentul arată că, membrii de sindicat în cauză au luat cunoştinţă de tabelul cu numele membrilor de sindicat în numele cărora s-a formulat acţiunea, iar în situaţia în care aceştia s-ar fi opus acţiunii în justiţie, ar fi putut declara în instanţă că, renunţă la acţiune.
Recurentul susţine că, pârâţii au recunoscut calitatea de poliţist a membrilor de sindicat înscrişi în tabele, pârâţii fiind cei care au emis adeverinţele comune din care rezultă calitatea poliţiştilor, gradele lor profesionale, dată încadrării în cadrul ministerului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Faţă de actele depuse în dosar şi de prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se reţine că, titulari ai drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, întrucât se cere obligarea pârâţilor la plata primelor de concediu aferente anilor 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective, precum şi la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2008, actualizat de asemenea, cu rata inflaţiei.
Art. 28 din Legea nr. 54/2003 conferă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor săi, drepturi de natura celor care fac obiectul cauzei.
În dosarul de fond au fost depuse tabele cu datele solicitate de sindicat, pentru personalul nominalizat, emise de pârâţii I.G.P.R. şi de D.G.P. a municipiului Bucureşti, nefiind dovezi că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acţiunea, s-ar fi opus la judecată.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. Se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a stabili situaţia de fapt, raportată la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acţiunea, având în vedere că, deşi salariaţii sunt reprezentanţi de sindicat ei stau în proces ca reclamanţi, întrucât, prin hotărârea judecătorească se stabileşte existenţa sau nu a drepturilor pretinse de aceştia.
Ca atare, instanţa va dispune suplimentarea probelor din care să rezulte atitudinea procesuală a membrilor de sindicat şi îndreptăţirea acestora la acordarea drepturilor pretinse în raport cu calitatea lor de funcţionar public şi cu perioada în care au avut această calitate.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va examina sub forma unor apărări şi celelalte susţineri ale recurentului, în legătură cu fondul pricinii.
În consecinţă, în temeiul art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1608 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5457/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
