ICCJ. Decizia nr. 291/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 291/2009
Dosar nr. 1324/107/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi Spitalul de Urgenţă Prof. Dr. D.G. – C.E.M.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat anularea certificatului intitulat Decizie medicală nr. 107 din 10 ianuarie 2007 şi obligarea pârâţilor să emită altă decizie medicală, care să-i permită reîncadrarea în structurile M.A.I.
S-a stabilit că reclamantul a avut gradul de plutonier major în cadrul Poliţiei - însă prin Decizia Medicală nr. A/3097/3 - emisă la data de 20 noiembrie 2001 - de către Comisia de Expertiză Medico militară din cadrul Spitalului Militar Sibiu – avizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară din M.I.R.A. a fost clasat pentru serviciul militar în timp de pace - apt limitat la război - şi încadrat în gradul II de invaliditate - pentru diagnosticul „cardiopatie ischemică dureroasă tip angină pectorală de efort".
Pentru această afecţiune reclamantul a urmat tratament medical şi a fost revizuit anual de către Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu în perioada 2002 - 2006 – menţinându-se gradul II de invaliditate.
Prin cererea înregistrată la Comisia Centrală de Expertiză Medicală şi Evaluarea Capacităţii de muncă - sub nr. 1523705 din 20 noiembrie 2006 - reclamantul a solicitat ridicarea gradului de invaliditate - astfel că, urmare a acestei cereri, a fost internat la Spitalul de Urgenţă „Dr. D.G." al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru evaluarea medicală.
Prin Certificatul Decizie Medicală nr. 107 - din 18 ianuarie 2007 - Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Spitalului de Urgenţă „Dr. D.G." a ridicat gradul de invaliditate - pentru ca reclamantul să se poată încadra şi lucra în viaţa civilă - act confirmat în data de 24 ianuarie 2007 şi de către Comisia Centrală de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A.
În argumentarea soluţiei instanţa de fond a menţionat atât concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 55/1/H/1 din 8 ianuarie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului de Judeţean Alba, cât şi prevederile art. 18 alin. (5) din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 – prevederi în conformitate cu care nu pot fi încadrate direct ca poliţişti - cadre militare - persoanele care au avut această calitate, dacă anterior au întrerupt raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţiştilor, adică prin pierderea capacităţii de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul G.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, pe baza căruia s-a pronunţat soluţia atacată, este un act normativ nepublicat în M. Of. al României, astfel că nu poate fi considerat un act normativ în vigoare potrivit normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000; de asemenea, nu sunt publicate şi nu pot produce efecte juridice, Ordinul nr. 548/2005 şi baremul medical nr. M 71/2002 la care face referire Decizia medicală atacată.
Un alt motiv de recurs invocat de reclamant se referă la expertiza medico-legală administrată în cauză, în sensul că aceasta ar fi trebuit efectuată de instituţia centrală – Institutul de medicină legală prof. dr. M.M. din Bucureşti, iar nu de un serviciu de medicină-legală judeţean, întrucât era atacată o decizie medicală a unei autorităţi centrale; totodată, raportul de expertiză cuprinde doar referiri indirecte la baremul utilizat de comisiile medico-militare.
De asemenea, recurentul susţine că reîncadrarea sa în M.A.I, se impune, deoarece poliţiştii nu mai sunt militari, ci funcţionari publici cu statut civil.
Analizând motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs referitor la lipsa de efecte juridice a Ordinului M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile M.A.I. este neîntemeiat, deoarece la data emiterii acestui act normativ erau în vigoare prevederile HG nr. 555/2001, art. 27 alin. (3), potrivit cărora „nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceeaşi normă juridică se aplică şi Ordinului nr. 548/2005 şi Ordinului M.I. 374/2003 privind metodologia examinării medicale şi baremele pentru încadrarea de personal în unităţile M.I.R.A.
În ceea ce priveşte expertiza medico-legală efectuată în cauză de către Serviciul medico - legal, aceasta este corect administrată, deoarece nu a avut ca obiectiv cenzurarea concluziilor Comisiei Centrale de Expertiză Medicală din cadrul M.I.R.A., ci a apreciat doar starea actuală de sănătate a reclamantului - recurent, fără a se pronunţa asupra baremului utilizat de comisiile medico-militare.
Se mai reţine că şi motivul de recurs privind statutul poliţistului este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului" iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite", aceste atribute stând la baza unei exigenţe sporite privind starea de sănătate a persoanei încadrate în această funcţie.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, faţă de prevederile art. 18 alin. (5) din Ordinul MAI nr. 300/2004, care nu permit încadrarea ca poliţişti – cadre militare – a persoanelor care au avut această calitate şi au întrerupt raporturile de serviciu în condiţiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 360/2002; totodată, raportul de expertiză medico-legală confirmă existenţa antecedentelor medicale ale recurentului-reclamant.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinţei civile nr. 1/F/CA din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 379/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
