ICCJ. Decizia nr. 379/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 379/2009
Dosar nr. 973/57/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (10) din OUG nr. 26/2004 ca fiind inadmisibilă, textul legal fiind abrogat, iar în ce priveşte art. 47 din OG nr. 26/2004 în raport de prevederile art. 44, art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g) din Constituţia României, ca neconcludentă.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 din OUG nr. 26/2004, întrucât, deşi admisibilă din perspectiva condiţiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia nu este concludentă în raport de acţiunea reclamantei, ce vizează comportamentul său contractual, impus de convenţia de privatizare şi de prevederile Ordinului nr. 6980 din 28 iulie 2006.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal reclamata SC A.C. SA Criscior, invocând dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Recurenta critică soluţia curţii de apel pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează procedura sesizării Curţii Constituţionale. Arată că apărarea pârâtei este întemeiată tocmai pe textul de lege vizat de excepţia de neconstituţionalitate astfel că, în realitate, nu există nici un impediment legal pentru sesizarea instanţei competente cu soluţionarea excepţiei.
Intimata A.V.A.S. nu a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că recursul este fondat.
Iniţial excepţia de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile art. 26 alin. (10) din OUG nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. şi consolidarea unor privatizări, text invocat de intimata – pârâtă A.V.A.S. în întâmpinarea formulată, ca argument pentru justificarea soluţiei administrative concretizate prin Hotărârea Consiliului Director al A.V.A.S. nr. 62/11 decembrie 2007, de dispunere a măsurii revocării înlesnirilor la plata obligaţiilor către F.N.U.A.S., acordate prin Ordinul A.V.A.S. nr. 6980 din 28 iulie 2006.
Recurenta – reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea acestei hotărâri, susţinând, în esenţă, că revocarea înlesnirilor a fost disproporţionată în raport de întârzierile înregistrate în plata obligaţiilor fiscale care, în mare măsură, nu îi sunt imputabile, ci au fost generate de deficienţele de decontare ale sistemului bancar.
În apărare, intimata – pârâtă A.V.A.S. a arătat că este nerelevantă durata întârzierilor, câtă vreme prevederile art. 26 alin. (10) din OUG nr. 26/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004 sunt ferme în sensul că revocarea înlesnirilor operează din ziua imediat următoare celei până la care trebuia efectuată plata, conform graficului de eşalonare ce face parte integrantă din Ordinul A.V.A.S. nr. 6980/2006, respectiv 29 martie 2007.
La data formulării întâmpinării, 18 iulie 2008, reglementarea în discuţie era deja abrogată prin OUG nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, aşa încât recurenta – reclamantă a indicat că invocă neconstituţionalitatea art. 47 din OUG nr. 26/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004, cu modificările şi completările ulterioare, text care conţine o prevedere similară.
În concret, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate este în discuţie se regăseşte în cuprinsul alineatului (2) al art. 47 din OUG nr. 26/2004, potrivit cu care „nerespectarea condiţiilor şi a termenelor în care s-au acordat înlesnirile prevăzute în ordinul comun atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite".
Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale citate s-a fundamentat pe neconcludenţa excepţiei, prima instanţă considerând, de fapt, că pricina poate fi soluţionată făcând abstracţie de textul legal atacat.
Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este necesar ca dispoziţia legală atacată „să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Din succinta expunere a susţinerilor părţilor din litigiul de fond rezultă cu claritate că dispoziţiile examinate au legătură cu pricina, constituind chiar fundamentul legal al apărărilor intimatei – pârâte.
Ca urmare, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica încheierea atacată în sensul că va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (2) din OUG nr. 26/2004, exprimând totodată opinia, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, că excepţia este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Criscior împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din OUG nr. 26/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 381/2009. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
