ICCJ. Decizia nr. 1359/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1359/2009
Dosar nr. 1575/35/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 august 2007 precizată ulterior, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bihor şi D.G.F.P. Bihor, solicitând anularea pct. 1 şi 2 din Decizia emisă în contestaţie nr. 260 din 12 septembrie 2007 şi în întregime, a Deciziei de impunere nr. 59 din 14 iunie 2007 pentru suma de 660.287 lei, din care 3.654 lei impozit pe profit cu penalităţile aferente şi 344.810 lei vărsăminte pentru persoane cu handicap cu majorări.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că nelegal, s-a extins controlul obligaţiilor bugetare în afara perioadei de 3 ani prevăzute de C. proCod Fiscal şi, de asemenea, că nu s-a stabilit corect ponderea veniturilor obţinute de la punctul de lucru Roşia raportat la volumul total al veniturilor.
Reclamanta a mai arătat că, referitor la vărsămintele prevăzute de art. 43 din OUG nr. 102/1999, societatea nu datorează contribuţia. Astfel, pentru intervalul 1 ianuarie 2002 – 28 iulie 2002 nu s-a făcut dovada că ar fi refuzat angajarea unor persoane cu handicap, obligaţia fiind de altfel prescrisă, iar pentru perioada 29 iulie 2002 – 31 decembrie 2006 nu au existat astfel de persoane pentru a fi angajate în muncă.
Prin sentinţa nr. 165 din 6 octombrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial deciziile contestate pentru suma de 313.000 lei reprezentând contribuţie la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap în perioada 29 iulie 2002 – 31 decembrie 2006, dobânzi de 274.132 lei şi penalităţi de 24.459 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că punctul de lucru Roşia pentru activitatea căruia reclamanta nu a calculat impozit pe profit nu este o zonă defavorizată, astfel că societatea nu beneficiază de facilităţi fiscale.
Cu privire la vărsămintele prevăzute de art. 43 din OUG nr. 102/1999, instanţa a reţinut că termenul de prescripţie fiscală fiind de 5 ani, nu a fost depăşit şi că, deşi reclamanta nu a solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap, pentru perioada 29 iulie 2002 – 31 decembrie 2006, este exceptată de la obligaţia de plată, întrucât nu existau astfel de persoane în evidenţa Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă Stei, judeţul Bihor.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtele au invocat prevederile art. 43 din OUG nr. 102/1999, potrivit cărora, reclamanta avea obligaţia de a solicita trimestrial repartizarea de persoane cu handicap, condiţie pe care nu a îndeplinit-o şi care nu poate fi suplinită printr-un înscris, din care să rezulte că societatea ar fi fost în imposibilitate de a încadra astfel de persoane, deoarece în evidenţa agenţiei locale nu existau astfel de persoane cu dizabilităţi.
Prevederile legale fiind imperative – au arătat pârâţii – societatea a fost în mod corect sancţionată cu obligarea la plata către bugetul de stat a contribuţiei instituite în scopul întreţinerii şi protejării persoanelor cu handicap.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Astfel, conform art. 42 alin. (1) din OUG nr. 102/1999, în vigoare la data raportului juridic dedus judecăţii, persoanele juridice care au minimum 100 de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap, cu contract individual de muncă, într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi, iar în cazul nerespectării acestei obligaţii, vor plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul locurilor de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Potrivit art. 43 alin. (2) din OUG nr. 102/1999, persoanele juridice trebuie să dovedească faptul că au solicitat trimestrial agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă repartizarea de persoane cu handicap .
În toată perioada controlată, reclamanta nu a adresat nici Agenţiei Judeţene Bihor pentru Ocuparea Forţei de Muncă, nici agenţiei locale din Stei astfel de solicitări, care să conţină şi informaţii privind activitatea desfăşurată şi meseriile sau profesiile cu posturi vacante pentru angajare, pentru ca instituţia abilitată să poată aprecia dacă există persoane cu handicap compatibile pentru ocuparea unui loc de muncă.
De-abia în timpul controlului, la 2 iunie 2007, reclamanta s-a adresat agenţiei locale Stei, solicitând să i se comunice dacă au existat în evidenţe persoane cu handicap care puteau fi repartizate la societate, agenţia răspunzând că reclamanta nu a depus oferte de loc de muncă pentru persoane cu handicap potrivit OUG nr. 102/1999 şi că în intervalul 2002 - 2006 nu a înregistrat în evidenţă nici o persoană cu handicap.
Această ultimă menţiune nu exonerează societatea de plata contribuţiei prevăzute de art. 43 din OUG nr. 102/1999, întrucât pe de o parte, dovada solicitării periodice de repartizare a unor persoane cu handicap este cerută imperativ de dispoziţiile legale susmenţionate, neputând fi considerată o simplă formalitate, iar pe de altă parte, verificarea evidenţei unor astfel de persoane a vizat doar agenţia din localitatea Stei şi nu cea judeţeană, abilitată să răspundă.
În consecinţă, Curtea va admite recursul declarat de pârâte şi în raport şi de faptul că obligaţiile fiscale ale societăţii au fost corect calculate, astfel cum reţine şi raportul de expertiză contabilă, va casa sentinţa şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Bihor în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bihor şi A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 165/CA/2008 – P.I. din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Bihor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1361/2009. Contencios → |
|---|
