ICCJ. Decizia nr. 1358/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1358/2009
Dosar nr. 10953/2/200.
Şedinţa de la 11 martie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 decembrie 2006 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC A.D. SA cu sediul în Mioveni judeţul Argeş a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.A.M.C., anularea deciziei nr. 108 din 5 iulie 2006 pct. 1, anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 733.300 din 31 ianuarie 2006, anularea deciziei de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.321.231 lei, compusă din TVA suplimentar şi majorări de întârziere, cu obligarea la plata sumei de 10.554 lei reprezentând accesorii (5 zile x 0,1 % pe zi).
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, organul de control a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 3 din Legea 15/1994, considerând că, anumite bunuri achiziţionate şi folosite de societate în loturi şi seturi nu se încadrează în categoria „mijloacelor fixe" definite de textul legal. Reclamanta a mai susţinut că, legiuitorul a avut în vedere în definirea categoriei de mijloace fixe, două criterii cumulative: criteriul valorii de intrare (preţ de achiziţie) şi durata de utilizare [art. 3, alin. (2) din Legea nr. 15/ 1994]. Art. 3 din lege utilizează numai sintagma „bunuri folosite în loturi şi seturi", iar nu bunuri „utilizabile" numai în loturi şi seturi. Totodată, reclamanta a criticat interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 6 lit. b) din Legea 15/1994, în sensul că, anumite bunuri achiziţionate de societate (unelte de ambutisare - matriţe şi dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare) nu se încadrează în categoria mijloacelor fixe.
Reclamanta arată că dispoziţiile art. 6 lit. b) se referă la faptul că, nu sunt considerate mijloace fixe: sculele, instrumentele, dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi.
per a contrario susţine reclamanta ar fi considerate mijloace fixe, sculele, instrumentele care se folosesc la fabricarea tuturor produselor în serie.
La dosarul cauzei a fost conexat dosarul nr. 3641/2/2007, având ca obiect anularea deciziei nr. 246 din 23 noiembrie 2006, a raportului de inspecţie fiscală nr. 772128 din 5 septembrie 2006 şi a deciziei de impunere nr. 158 din 5 august 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a admis în parte acţiunile conexate formulate de reclamanta SC A.D. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.A.M.C. A anulat în parte actele administrative contestate: deciziile nr. 108 din 5 iulie 2006, nr. 246 din 23 noiembrie 2006 emise de A.N.A.F. ; rapoartele de inspecţie fiscală nr. 733300 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 772128 din 5 septembrie 2006 întocmite de D.G.A.M.C.; deciziile de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006 şi nr. 158 din 5 septembrie 2006, emise de D.G.A.M.C., în ceea ce priveşte TVA suplimentar şi accesorii stabilite în sarcina reclamantei, pentru achiziţionarea bunurilor folosite în loturi/seturi. A obligat pârâtele la restituirea sumelor plătite de reclamantă, cu acest titlu.
A respins cererile de anulare a actelor susmenţionate, în ceea ce priveşte TVA aferentă achiziţiei de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare, ca neîntemeiate.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, bunurile prevăzute la pct. B şi C din raportul de inspecţie fiscală sunt utilizate de reclamantă în loturi şi /sau seturi, producţia de masă specifică la SC A.D. SA impune utilizarea acestora în loturi şi/sau seturi, contrar celor susţinute de organul de control al pârâtei.
În ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere, referitor la uneltele de ambutisat, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare, acestea nu sunt considerate mijloace fixe, în temeiul prevederilor art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994, legiuitorul excluzând din categoria mijloacelor fixe, uneltele şi sculele care se folosesc la fabricarea produselor în serie, cât şi cele care se folosesc la fabricarea unui produs la o comandă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, atât reclamanta SC A.D. SA cu sediul în Mioveni, judeţul Argeş, cât şi pârâta A.N.A.F.
SC A.D. SA critică sentinţa civilă nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiate a cererilor sale conexate de anulare a deciziilor nr. 108 din 5 iulie 2006 şi nr. 246 din 23 noiembrie 2006, a rapoartelor de inspecţie fiscală nr. 733300 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 772128 din 5 septembrie 2006 şi a deciziilor de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006 şi nr. 158 din 5 septembrie 2006, cu privire la TVA aferentă achiziţiei de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare.
Recurenta susţine că, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că, toate uneltele şi sculele care se folosesc la fabricarea produselor de serie, cât şi cele care se folosesc la fabricarea unui produs la o comandă sunt excluse de lege din categoria mijloacelor fixe. Interpretarea corectă a textului de lege în raport cu scopul pentru care a fost emis este aceea că, în cazul în care sculele şi dispozitivele speciale sunt folosite de un agent economic la fabricarea tuturor produselor sale în serie, acestea sunt considerate mijloace fixe, interpretare corectă susţine recurenta, a prevederilor art. 6 lit. b) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994.
A.N.A.F. atacând cu recurs sentinţa civilă nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicită modificarea în parte a sentinţei, iar pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că, bunurile achiziţionate de societate, înscrise la pct. B şi C în raportul de inspecţie fiscală nu fac parte din categoria mijloacelor fixe, pentru ca societatea reclamantă să beneficieze de facilităţile prevăzute de art. 1611 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994. Recurenta A.N.A.F. susţine că, folosirea şi funcţionarea unui bun din cele achiziţionate de reclamantă sub formă de seturi nu este condiţionată de existenţa celorlalte bunuri.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile aduse prin recursurile declarate de reclamantă şi de pârâtă, faţă de probele administrate în cauză şi faţă de dispoziţiile legale aplicabile în materie, se constată următoarele :
Recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA este fondat, pentru următoarele considerente.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 15/1994, prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (2) din lege, care stabileşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească un bun pentru a fi mijloc fix, rezultă că, faţă de durata reală de funcţionare a sculelor şi dispozitivelor speciale, faţă de nivelul ridicat al tehnologiei înglobate de acestea şi de valorile mari de achiziţie „bunurile în cauză: unelte de ambutisare – matriţe, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare nu pot fi considerate ca simple obiecte de inventar.
Art. 6 lit. b) din Legea nr. 15/1994 prevede că „nu sunt considerate mijloace fixe, sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi de durata lor de funcţionare normală".
De reţinut că, nici Legea nr. 15/1994, nici alt act normativ nu identifică în vreun fel, produsele de serie care intră în categoria „anumitor produse în serie" sau la „executarea unei anumite comenzi".
Din analiza textului legii rezultă că, legiuitorul consacră două categorii de scule, instrumente şi dispozitive speciale, respectiv scule, instrumente şi dispozitive speciale care sunt considerate mijloace fixe şi scule, instrumente şi dispozitive speciale care nu sunt considerate mijloace fixe, respectiv cele prevăzute la art. 6, lit. b) din Legea nr. 15/1994. În acest sens, cea de-a doua categorie de scule, instrumente şi dispozitive speciale este cuprinsă în Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG nr. 2139/2004, care la Codul 2.1.19 prevede clasa „unelte, dispozitive, instrumente şi truse de scule specializate folosite în industrie".
Întrucât nu poate exista nici un instrument, sculă sau dispozitiv special care să folosească la fabricarea oricărui produs în serie, textul legii se raportează în concret, la fiecare agent economic, în funcţie de gama de produse pe care acesta o realizează.
Ca atare, în cazul în care sculele şi dispozitivele speciale sunt folosite de către un agent economic la fabricarea tuturor produselor sale în serie, aceste scule şi dispozitive sunt considerate mijloace fixe. În acest sens şi Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a reţinut că, uneltele de ambutisare, matriţe, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare fac parte din capacităţile de producţie ale reclamantei (Raport pct. 5.4 şi Concluzii).
Recursul declarat de pârâta A.N.A.F. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994 defineşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească obiectul sau complexul de obiecte, pentru fi considerate mijloace fixe, cu menţiunea că, pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
În raport cu condiţiile cumulative stabilite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994 susţinerea recurentei în sensul că bunurile, chiar folosite în loturi sau seturi, nu pot fi încadrate în categoria mijloacelor fixe „întrucât pot fi utilizate independent, folosirea şi funcţionarea unui bun nefiind condiţionată de existenţa celorlalte bunuri", reprezintă o condiţie pe care legea nu o prevede. Se reţine că Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză menţionează că, bunurile înscrise la pct. B şi C din Raportul de inspecţie fiscală sunt „folosite în loturi şi/sau seturi, în cadrul producţiei de masă la SC A.D. SA" (Raport de expertiză - Concluzii pct. 6.1.). Aceste bunuri pot fi utilizate şi separat, dar producţia de masă specifică la SC A.D. SA, impune utilizarea acestora în loturi şi/sau seturi.
Ca atare, argumentul recurentei-pârâte potrivit căruia o componenţă a setului nu poate fi utilizată fără existenţa celorlalte nu poate fi reţinut, întrucât lotul/setul respectiv se caracterizează prin însuşirea fiecărui element al mulţimii numită lot/set de a face parte din acea mulţime, fără a se face referire la utilizarea/funcţionarea condiţionată a unui element de altul.
În aceiaşi măsură nu poate fi reţinută nici susţinerea că, bunurile achiziţionate de reclamantă sub formă de seturi nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 15/1994 pentru a fi înscrise în categoria mijloacelor fixe, întrucât valoarea fiecărui bun în parte este mai mică decât 1500 lei, întrucât, dacă fiecare bun în parte ar avea o valoare mai mare decât această limită, nu ar mai fi necesară precizarea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 15/1994, de vreme ce fiecare bun ar îndeplini separat, cerinţa înscrisă în art. 3 lit. a) din Legea nr. 15/1994.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA, se va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că, se vor anula actele administrative atacate şi în ceea ce priveşte TVA aferentă achiziţiei de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare şi accesoriile aferente (pct. 2 din acţiunile conexate).
Vor fi obligate pârâtele la restituirea TVA suplimentară în sumă de 7.144.090 lei, cât şi la restituirea sumelor reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere aferente, în valoare de 1.418.164 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Recursul declarat de pârâta A.N.A.F. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA împotriva sentinţei civile nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, anulează actele atacate (administrative) şi în ceea ce priveşte TVA aferentă achiziţiei de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de injecţie, turnare, control şi termoformare şi accesoriile aferente (pct. 2 din acţiunile conexate). Obligă pârâtele la restituirea TVA suplimentară în sumă de 7.144.090 lei, cât şi la restituirea sumelor reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere aferente, în valoare de 1.418.164 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1359/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
