ICCJ. Decizia nr. 1361/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1361/2009
Dosar nr. 729/59/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 iulie 2008, reclamanta B.M.M.C. a chemat în judecată A.N.R.P., prin D.A.D.N., solicitând obligarea pârâtei să înregistreze cererea de opţiune, formulată la datele de 22 noiembrie 2007, 17 martie 2008 şi 21 aprilie 2008 şi să emită titlu de plată pentru suma de 500.000 lei şi titlu de conversie în acţiuni pentru suma de 227.000 lei, având în vedere că în calitate de persoană îndreptăţită a optat pentru primirea de despăgubiri în numerar şi acţiuni la „Fondul Proprietatea".
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin Decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007, C.C.S.D. a emis titlu de despăgubire pentru suma de 227.000 lei, iar, după apariţia OUG nr. 81/2007 a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar.
Ulterior, la solicitarea pârâtei imobilul a fost evaluat la suma de 727.000 lei, dar pârâta a restituit documentaţia, refuzând nejustificat să emită titlu de plată şi titlu de conversie în acţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 229 din 29 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să înregistreze cererea de opţiune a reclamantei formulată la data de 22 noiembrie2007, 17 martie 2008 şi 21 aprilie 2008 şi să emită pe seama acesteia un titlu de despăgubire pentru suma de 500.000 lei şi unul de conversie în acţiuni pentru suma de 227.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a uzat de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 81/2007, manifestându-şi în termenul legal opţiunea de a-i fi acordate despăgubiri băneşti şi acţiuni la Fondul „Proprietatea" , în valoare totală de 727.000 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în luna noiembrie 2007.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 182 din OUG nr. 81/2007, în sensul de a depune cererea privind opţiunea în calitate de persoană deţinătoare de titlu de despăgubire, personal sau prin mandatar cu procură specială, motiv pentru care solicitările făcute, au fost înregistrate ca petiţii, conform OG nr. 27/2002 şi nu ca dosare de opţiune.
S-a învederat de asemenea, că este nelegală obligarea instituţiei la emiterea titlului de plată şi a celui de conversie în acţiuni, întrucât suma solicitată, de 727.000 lei nu reprezintă titlu de despăgubire, nefiind consemnată într-o decizie emanată de la C.C.S.D., Decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007 acordând reclamantei titlu de despăgubire în valoare de numai 227.440,33 lei.
Pârâta a precizat că dispoziţiile legale privind emiterea titlului de plată şi a titlului de conversie nu sunt incidente în cauză, neputându-se declanşa procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, întrucât suma solicitată nu reprezintă valoarea stabilită ca titlu de despăgubire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul de a se respinge ca prematură cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri şi a celor de conversie în acţiuni.
Astfel, potrivit art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, titularul titlurilor de despăgubire care optează pentru una din cele trei modalităţi de valorificare a titlurilor prevăzute de art.181 din ordonanţă se prezintă personal sau prin mandatar cu procură autentică la A.N.R.P. şi va ataşa cererii tip documentele enumerate la Capitolul V/1, introdus după punctul 8.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 128/2008.
Potrivit art. 3 din Titlul II al ordonanţei, persoanele care, la data intrării în vigoare a acesteia, deţin calitatea de acţionar la Fondul „Proprietatea", pot opta în termen de 6 luni între a-şi menţine calitatea de acţionar sau a solicita anularea conversiei titlurilor de despăgubiri în urma căreia au dobândit calitatea de acţionar.
Curtea reţine că, în cauză, prin cererile repetate adresate pârâtei la 22 noiembrie2007, 17 martie 2008 şi 21 aprilie 2008, prin mandatar cu procură specială autentică, reclamanta şi-a manifestat expres, în termenul legal, opţiunea de valorificare a titlului de despăgubire deţinut.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că refuzul pârâtei de a înregistra cererea reclamantei este nejustificat, cât timp conţinutul cererii transmise era identic celui afişat pe site-ul autorităţii şi au fost ataşate şi documentele cerute în original sau copie, conform prevederilor legale în materie.
Împrejurarea că reclamanta sau mandatarul său nu s-au prezentat personal, în condiţiile în care s-au depus cererea de opţiune şi documentele necesare, nu poate constitui temei al refuzului de înregistrare şi soluţionare potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII, modificat prin OUG nr. 81/2007, neputându-se îngrădi accesul persoanei îndreptăţite la realizarea drepturilor sale.
Hotărârea instanţei este însă criticabilă referitor la dispoziţia de obligare a pârâtei să emită pe seama reclamantei un titlu de despăgubire pentru suma de 500.000 lei, de fapt, titlu de plată, şi a unui titlu de conversie în acţiuni pentru suma de 227.000 lei.
Astfel, apare ca neîntemeiată susţinerea pârâtei că suma solicitată de 727.000 lei reprezentând valoarea titlului de plată şi a celui de conversie în acţiuni, nu este stabilită prin titluri de despăgubire, emise de organismul abilitat, C.C.S.D.
Din actele dosarului rezultă că reclamantei i s-a restituit în natură apartamentul nr.1 al imobilului situat în Timişoara, s iar pentru apartamentul nr. 2 şi terenul aferent s-a stabilit ca valoare echivalentă suma de 3.511.537.000 ROL, din care 1.411.966.560 ROL despăgubiri băneşti şi diferenţa de 2.099.570.440 ROL sub forma titlurilor de valoare nominală.
Prin Decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007 emisă de C.C.S.D. a fost stabilit doar parţial cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, acordându-i-se titlu de despăgubire în cuantum de 227.440,30 RON, reprezentând valorile actualizate ale titlurilor de valoare nominală emise la 30 iunie 2005.
De altfel, iniţial, reclamanta a optat la 22 noiembrie 2007, pentru plata în numerar a despăgubirilor cuvenite, solicitând eliberarea unui titlu de plată, în baza dispoziţiei nr. 480/2005 şi valorificarea în acest mod a deciziei nr. 994/2007 reprezentând titlu de despăgubire.
De-abia ulterior, când dosarul privind acordarea de despăgubiri a fost transmis spre evaluare, reclamanta şi-a modificat opţiunea, precizând că solicită plata în numerar pentru suma de 500.000 lei şi conversia în acţiuni pentru suma de 227.000 lei.
Însă, astfel cum a învederat pârâta, urmează să se emită în favoarea reclamantei o a doua decizie de către C.C.S.D., după ce procedura administrativă se va finaliza, întrucât raportul de evaluare, care a stabilit despăgubiri totale în sumă de 727.000 lei, contestat de pârâtă, nu a fost urmat de un al doilea titlu de despăgubire pentru a se putea proceda la valorificarea şi a diferenţei dintre cuantumul stabilit iniţial şi valoarea totală a despăgubirilor.
În acest sens, OUG nr. 81/2007 defineşte titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de C.C.S.D., în numele şi pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor, corespunzător despăgubirilor acordate şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni şi/sau, după caz, prin preschimbarea lor în titluri de plată. Cât priveşte titlurile de plată şi titlurile de conversie sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele şi pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor, în primul caz, de a primi o sumă de maximum 500.000 lei şi, în al doilea caz, care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea".
Acelaşi act normativ prevede că A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activităţile necesare, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind prematură cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea titlului de plată şi a celui de conversie în acţiuni, motiv pentru care va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa, în sensul respingerii acestui capăt de acţiune, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că, respinge ca prematură, cererea de obligare a pârâtei să emită titlul de despăgubiri şi titlul de conversie în acţiuni.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1365/2009. Contencios → |
|---|
