ICCJ. Decizia nr. 1308/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1308/2009
Dosar nr. 366/35/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 120/CA din 16 iunie 2008, pronunţată în fond după casarea cu trimiterea spre rejudecare unei hotărâri anterioare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.C.P., anulând ca nelegale, Decizia nr. 67 din 18 decembrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Baroului Satu Mare, precum şi Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de pârâtul Consiliul U.N.B. din România.
Pe cale de consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să emită Decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare.
Capătul de cerere accesoriu privind daunele morale solicitate de reclamantă a fost respins ca neîntemeiat.
În sfârşit, instanţa a obligat pe cei doi pârâţi să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, în esenţă, că actele administrative prin care a fost respinsă cererea reclamantei vizează doar pretinsa atitudine a acesteia, contrară prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată, a celor cuprinse în Statutul profesiei de avocat şi în Codul deontologic al avocaţilor.
Totodată, curtea a considerat irelevantă referirea la societăţile comerciale ale soţului reclamantei, deoarece solicitarea de primire în profesie are un caracter personal, iar pe de altă parte, motivaţia Deciziei nr. 67/2006, privind lipsa de loialitate şi a spiritului de cofraternitate faţă de profesia de avocat este neîntemeiată din moment ce şi alţi magistraţi care au pronunţat hotărâri judecătoreşti asemănătoare celor pronunţate de reclamantă în legătură cu societăţi comerciale ce desfăşoară activităţi juridice, au dobândit calitatea de avocat în anul 2006, fără, a li se imputa necunoaşterea legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
În sfârşit, s-a apreciat că atât rezolvarea dată cererii reclamantei, cât şi motivarea deciziilor atacate nu conţin expresii jignitoare sau afirmaţii de natură să lezeze drepturi nepatrimoniale ale acesteia. Că, articolul publicat în ziar reproduce, în esenţă, Decizia de respingere a cererii, iar eventualele afirmaţii jignitoare, peste conţinutul deciziei, nu pot fi imputate autorităţii publice ci persoanei care a redactat acel articol.
Instanţa a concluzionat că în aceste condiţii, capătul subsecvent de cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri morale nu poate fi admis.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii U.N.B. din România şi Baroul Satu Mare, precum şi reclamanta G.C.P.
Recurenţii-pârâţi au reiterat susţinerile făcute în fazele anterioare ale judecăţii cauzei, precizând că deşi nu contestă experienţa dobândită de reclamantă în profesia de magistrat şi nici profesionalismul său în exercitarea funcţiei, nu poate fi ignorată poziţia adoptată de G.C.P. relativ la profesia de avocat, care a fost contrară prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată, Statutului profesiei de avocat şi Codului deontologic al avocaţilor.
Poziţia respectivă a fost exprimată în mod edificator prin Decizia nr. 356/2005, prin care s-a respins excepţia ridicată în cauză privind lipsa de calitate de reprezentant legal al unei societăţi comerciale, având ca obiect de activitate „activităţi juridice" Cod C.A.E.N., care prin reprezentanţi săi desfăşoară activităţi specifice profesiei de avocat (asistenţă, reprezentare, consultaţii juridice).
Pe de altă parte, curtea de apel a ignorat împrejurarea că la interviul realizat în formă orală de către Consiliul Baroului Satu Mare, reclamanta nu a făcut dovada unei pregătiri profesionale temeinice, condiţie necesară atunci pentru emiterea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Criticile formulate de recurenţi nu sunt întemeiate.
Cu înscrisurile depuse la dosar s-a demonstrat faptul că la data înregistrării cererii de primire în profesia de avocat, reclamanta avea o vechime în magistratură de 18 ani şi o perioadă de 7 ani ea a exercitat funcţia de preşedinte de tribunal.
Contrar afirmaţiilor din recursul pârâţilor la interviul susţinut în faţa reprezentanţilor Baroului Satu Mare, G.C.P. a făcut dovada unei pregătiri juridice corespunzătoare, inclusiv în ceea ce priveşte reglementările legale specifice profesiei de avocat.
Că este aşa, rezultă din procesul – verbal încheiat la 5 decembrie 2006, anexat ca act nou în recurs (filele nr. 87-89).
Prima instanţă a reţinut în mod corect că în realitate, motivul respingerii reclamantei l-a constituit poziţia exprimată de acesta printr-o hotărâre judecătorească, despre care s-a afirmat că a favorizat o societate comercială care desfăşoară activităţi juridice.
Dar, o asemenea împrejurare, ca de altfel şi referirile pârâţilor la activitatea soţului reclamante sunt lipsite de relevanţă în prezentul litigiu şi nu pot justifica măsura de respingere a cererii reclamantei, formulată în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Solicitarea de primire în profesia de avocat are în adevăr un caracter personal, iar pe de altă parte, s-a dovedit şi faptul că alţi magistraţi care au pronunţat hotărâri asemănătoare cu Decizia invocată de pârâţi, au dobândit calitatea de avocat în cursul anului 2006, fără a li se reproşa necunoaşterea legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Acceptarea ideii că primirea în această profesie a unui fost judecător şi preşedinte de tribunal poate fi refuzată pentru hotărârile pronunţate, dar nefavorabile practicienilor profesiei respective, ar putea afecta grav independenţa actului de justiţie, contravenind dispoziţiilor art. 24 pct. 3 din Constituţie.
Admiţând aşadar, acţiunea reclamantei şi anulând actele administrative supuse controlului jurisdicţional, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului declarat de pârâţi ca nefondat.
În cadrul recursului său, reclamanta G.C.P. a susţinut că în mod eronat instanţa de fond nu a admis şi capătul de cerere accesoriu, având ca obiect pretenţia sa la plata daunelor morale, întrucât prin actele administrative atacate, pârâţii i-au adus o atingere gravă onoarei şi demnităţii personale. Că, argumentele prezentate în actele menţionate nu susţin concluzia „necunoaşterii dispoziţiilor Legii privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ci conduc la ideea unei atitudini subiective, abuzive şi nelegale", de natură a-i vătăma drepturi fundamentale, între care şi dreptul la o bună reputaţie.
Critica este neîntemeiată.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în motivarea deciziilor contestate nu s-au folosit expresii jignitoare sau care ar putea leza drepturi subiective, nepatrimoniale ale reclamantei.
Cât priveşte articolul publicat în presă, acesta a reprodus în esenţă, Decizia baroului de respingere a cererii reclamantei pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
În măsura în care articolul respectiv ar conţine totuşi unele afirmaţii ireverenţioase sau expresii de natură a afecta imaginea reclamantei în societate şi reputaţia sa, faptul în sine este imputabil autorului articolului, iar nu autorităţilor publice pârâte.
Aşa fiind şi în lipsa oricăror elemente care să ateste existenţa prejudiciului moral suferit de reclamantă prin emiterea celor două acte administrative, legal şi temeinic instanţa de fond a respins capătul de cerere accesoriu.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat şi acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta G.C.P. şi de pârâţii U.N.B. din România şi Baroul Satu Mare împotriva sentinţei nr. 120/CA/2008-P.I. din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1306/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1311/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
