ICCJ. Decizia nr. 1306/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1306/2009
Dosar nr. 312/32/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 februarie 2008 la Tribunalul Neamţ, reclamanta SC S.E.F.P. SA Piatra Neamţ a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 17 din 16 ianuarie 2008, a Deciziei de impunere nr. 207 din 6 noiembrie 2007, a titlului executoriu nr. 519 din 6 decembrie 2007 şi a somaţiei de plată, emise de D.G.F.P. Neamţ.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, prin Decizia nr. 17/2008 i-a fost respinsă contestaţia administrativă pe care a formulat-o cu privire la suma de 524.985 lei, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate (281.920 lei), majorări de întârziere aferente (225.954 lei) şi penalităţi de întârziere aferente (17.111 lei), sumă stabilită prin raportul de inspecţie fiscală nr. 2425 din 6 noiembrie 2007.
Susţine reclamanta că D.G.F.P. Neamţ nu era competentă să verifice îndeplinirea prevederilor art. 42 alin. (1) din OUG nr. 102/1999.
Mai arată reclamanta că organul fiscal nu şi-a îndeplinit obligaţia de a estima baza de impunere.
În final, reclamanta arată că, prin specificul activităţii sale, nu poate angaja persoane cu handicap, decât în nişte condiţii cu totul speciale.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 99 din 22 septembrie 2008 a admis acţiunea precizată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 17/2008, a anulat în parte raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere nr. 207/2007, în ceea ce priveşte vărsămintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, calculate pentru perioada 1 ianuarie 204 – 331 decembrie 2006 în sumă de 281.920 lei, precum şi în privinţa majorărilor de întârziere în sumă de 225.954 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 17.111 lei.
A fost disjuns capătul de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 519/2007 şi a somaţiei de plată nr. 1 din 6 decembrie 2007 şi s-a declinat soluţionarea acestor capete de cerere în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
În esenţă, instanţa a reţinut că obligaţia agenţilor economici prevăzută de OUG nr. 102/1999 de a angaja persoane cu handicap este o obligaţie de a face, singura excepţie de la plata sumelor calculate potrivit art. 43 alin. (1), fiind aceea în care persoanele juridice fac dovada că au solicitat trimestrial A.N.O.F.M., repartizarea de peroane cu handicap până în iulie 2004, iar după apariţia Legii nr. 343/2004 şi prezentarea dovezii că agenţia nu a repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În legătură cu contestaţia împotriva actelor de executare – altele decât titlu executoriu în temeiul căruia s-a făcut executarea, instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 172 alin (1) şi (4) C. proCod Fiscal coroborate cu art. 373 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., prevederi în temeiul cărora şi-a declinat competenţa Judecătoriei Piatra Neamţ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Neamţ şi A.F.P.C.M. Neamţ, susţinând în esenţă că, în perioada analizată de organul de inspecţie fiscală, intimata reclamantă nu a angajat persoane cu handicap şi nu a depus trimestrial la A.J.O.F.M. cereri prin care să solicite expres repartizarea de persoane cu handicap.
Recursurile sunt nefondate.
În cauză se pune problema interpretării dispoziţiilor art. 42 şi 43 din OUG nr. 102/1999.
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1), agenţii economici care au cel puţin 75 de angajaţi, precum şi autorităţile şi instituţiile publice care au cel puţin 25 de funcţii contractuale, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă, într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.
Art. 43 al Ordonanţei, prevede că, agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligaţia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3041 din 17 aprilie 2007 a interpretat dispoziţiile celor două texte de lege, precizând că este excesivă interpretarea potrivit căreia agentul economic datorează plata contribuţiei pentru fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, ca urmare a neîndeplinirii cerinţei formale a solicitărilor trimestriale, în condiţiile în care A.N.O.F.M. atestase faptul că pentru perioada supusă controlului, nu avea în evidenţele sale pentru repartizare persoane cu handicap calificate pentru activitatea respectivului agent economic. O astfel de interpretare excede scopului urmărit în adoptarea legii, acela de a asigura protejarea drepturilor şi intereselor persoanelor cu handicap iar nu cel de a asigura „executarea unei cerinţe cu caracter formal".
În speţă, societatea reclamantă cu adresa din 19 octombrie 2007 a solicitat A.L.O.F.M. Piatra Neamţ să confirme dacă în perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 206 i-a repartizat pentru angajări persoane cu handicap.
Cu scrisoarea din 22 octombrie 2007, această instituţie răspunde că în perioada menţionată nu a avut înregistrate în baza de date persoane cu handicap care să răspundă cerinţelor specifice activităţilor din industria lemnului.
Pe cale de consecinţă, obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând vărsămintele de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate este nelegală aşa cum corect a constatat instanţa de fond.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâte va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele D.G.F.P. Neamţ şi A.F.P.C.M. Neamţ împotriva sentinţei nr. 99 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1308/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
