ICCJ. Decizia nr. 1713/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1713/2009
Dosar nr. 2006/30/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin sentinţa civilă nr. 411/ CA din 29 aprilie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reclamantul S.A.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din decembrie 1989, obligarea acestuia la emiterea certificatului de revoluţionar.
Reclamantul a arătat că a fost arestat în perioada 17 – 20 decembrie 1989, situaţie în care se justifică acordarea statutului de revoluţionar, menţionând că a îndeplinit procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, că s-a înscris la A.A. şi a achitat cotizaţia solicitată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 149 din 3 iunie 2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul S.A.D. în contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din decembrie 1989.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că dovada calităţii de revoluţionar poate fi făcută doar cu certificatul de revoluţionar obţinut în baza prevederilor Legii nr. 42/1990 cu modificările şi completările ulterioare, document pe care reclamantul nu îl deţine şi nici nu a făcut dovada că ar fi depus la C.C.S.E.R., documentaţia necesară obţinerii certificatului de revoluţionar (art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004, modificată şi completată de HG nr. 1707/2006) astfel că reclamantul nu are calitatea de revoluţionar, în sensul prevederilor Legii nr. 341/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Împrejurarea că reclamantul este membru al A.A. nu justifică obţinerea certificatului de revoluţionar, care putea fi obţinut conform Legii nr. 42/1990 iar ulterior conform Legii nr. 341/2004 putea fi preschimbat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen, reclamantul S.A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, faptul că a dobândit calitatea de revoluţionar prin participarea la evenimentele de stradă din perioada 15 – 17 decembrie 1989 şi arestarea sa în perioada 17 – 20 decembrie 1989.
Deşi susţine că termenul stabilit de lege pentru depunerea documentelor care să ateste calitatea sa de revoluţionar nu este un termen de decădere, solicită repunerea în termenul legal pentru declanşarea procedurii de eliberare a certificatului de revoluţionar, arătând că s-a înscris în A.A. şi a înaintat preşedintelui acesteia documentele în vederea întocmirii dosarului şi depunerea la comisia abilitată cu eliberarea acestor certificate, însă a fost indus în eroare de acesta, care nu a îndeplinit formalităţile necesare în acest scop. Această cerere este nefondată, nefiind îndeplinite cerinţele art. 103 C. proc. civ.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale legislaţiei incidente cauzei, Înalta Curte apreciază recursul declarat de recurentul-reclamant ca fiind nefondat, pentru considerentele de vor fi expuse.
Reclamantul recunoaşte că nu deţine un certificat doveditor al calităţii de revoluţionar obţinut în baza Legii nr. 42/1990 cu modificările şi completările ulterioare.
Această calitate se putea dobândi numai după urmarea procedurii stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, fiind instituit şi un termen în art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru depunerea dosarelor în vederea dobândirii acestei calităţi, termen pe care recurentul-reclamant nu l-a respectat, fapt dealtfel recunoscut de acesta în motivele de recurs.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului-reclamant că termenul pentru depunerea documentelor nu este un termen de decădere întrucât, în lipsa unor derogări expres prevăzute de lege, toate termenele legale imperative, cum este şi cel stipulat în art. 2 menţionat, sunt prezumate a fi stabilite sub sancţiunea decăderii, concluzie ce se desprinde din art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, în prezent Comisia instituită de Legea nr. 42/1990 şi-a încetat activitatea iar acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 341/2004, care nu conţine reglementări care să permită acordarea de noi certificate de revoluţionari.
De asemenea, recurentul-reclamant nu se încadrează nici în situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (3)1, 32 sau alin. (4) din HG nr. 1707/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a apreciat că recurentul - reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004 întrucât intimata, potrivit art. 3 alin. (2) din legea menţionată, art. 7 şi 10 alin. (2) din HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare prin HG nr. 1707/2006, nu este abilitată de a elibera noi certificate doveditoare a calităţii de revoluţionar, ci doar de a preschimba certificatele ce au fost eliberate conform Legii nr. 42/1990.
În raport de cele menţionate, de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A.D. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1723/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
