ICCJ. Decizia nr. 1760/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1760/2009
Dosar nr. 8818/2/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 12 decembrie 2007, reclamanţii A.M., A.V., A.D., A.A., A.G., B.G.B.N., B.I., C.M., C.V., C.I., C.M., C.M., C.F., C.G., C.A., C.M., C.C., C.J., D.M., D.I., D.I., D.M., E.C., G.O., G.H., G.M., G.F., G.M., G.T., I.L., I.V., I.T., I.E., M.D., M.N., M.F., M.L., M.V., M.P., N.F., N.M., N.A., N.M., P.E., P.V., P.I.D.,P.D., P.N., R.M., R.T.S.M., Ş.A., S.S. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.P.D.R. si L.C.C.F. obligarea acestora din urmă la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii 142/1998, pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, conform normelor în vigoare.
Prin întâmpinare pârâtul M.A.P.D.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, ambii pârâţi solicitând, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1350 din 6 mai 2008, a respins excepţiile invocate în cauză, iar pe fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii şi date fiind raporturile de subordonare existente între cei doi ordonatori, nu se poate susţine că M.A.D.R. nu are capacitate procesuală pasivă, de vreme ce drepturile băneşti solicitate de reclamanţi nu s-au putut achita, dată fiind inexistenţa fondurilor alocate cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli al angajatorului.
A mai reţinut instanţa de fond că date fiind raporturile de serviciu similare raporturilor de muncă dintre reclamant şi angajator, procedura prealabilă nu este obligatorie, motiv pentru care a respins şi această excepţie va ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că din cuprinsul dispoziţiilor legale incidente în speţă, respectiv Legea nr. 142/1989 şi Legile bugetului de stat pe anii 2001 – 2007, reiese că salariaţii din sectorul bugetar pot primi o alocaţie individuală de hrană, numai în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii, reclamanţii beneficiind astfel de un drept sub condiţie, în lipsa alocării fondurilor necesare, nefiind posibilă acordarea contravalorii tichetelor de masă, aceasta fiind o posibilitate şi nu o obligativitate pentru instituţiile pârâte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.
Recurenţii au susţinut că, potrivit deciziilor de numire şi în baza contractelor lor de muncă sunt funcţionari publici în cadrul L.C.C.F., calitate în care sunt îndreptăţiţi să beneficieze, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, de o alocaţie individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
Au mai susţinut că, în condiţiile în care celelalte categorii de funcţionari publici din cadrul sectorului bugetar, beneficiază de astfel de tichete de masă, se creează o situaţie de discriminare, încălcându-se principiul egalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Au mai arătat recurenţii că aceste drepturi au fost acordate funcţionarilor publici din unităţi subordonate pârâtului M.P.D.R. şi, mai mult decât atât, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai prevede limitări ale acestui drept şi, prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 142/1998 sunt pe deplin aplicabile.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, salariaţii pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, numai în condiţiile legii şi a Normelor de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 5/1999.
Cu alte cuvinte, beneficiile prevăzute de această lege nu reprezintă pentru salariaţi un drept ci numai o vocaţie, care se poate transforma într-un drept numai în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din lege, potrivit cărora tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor locale, pentru unităţi din sectorul bugetar şi în limita de venituri şi cheltuieli aprobată, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În acest sens au statuat şiSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 atunci când au stabilit, între altele, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că „aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective muncă".
Având în vedere considerentele susmenţionate, nu se poate reţine că instanţa de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.T., P.V., G.F., C.G., G.T., C.O., D.M., C.M., D.I., D.I., N.M., D.M., B.G., G.M., C.M., P.I.D., C.J., R.T., C.C., M.V., M.P., M.N., M.F., B.N., N.F., P.E., P.N., C.F., I.V., E.C., A.G., A.A., G.M., M.D., G.H., A.D., B.I., S.M., N.A., R.M., A.M., C.M., I.L., Ş.S., I.V., M.L., N.M., C.A., C.M., P.D., C.V., C.I., Ş.A. şi I.E. împotriva sentinţei nr. 1350 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1725/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1815/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
