ICCJ. Decizia nr. 1815/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1815/2009
Dosar nr. 3755/91/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 5 decembrie 2007, Obştea de moşneni Hăulişca, comuna Păuleşti, judeţul Vrancea a chemat în judecată I.T.R.S.V. Focşani, precum şi M.A.P.D.R., solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestor autorităţi publice de a analiza, în vederea decontării, situaţia calculului sumelor cuvenite drept compensaţii pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie care îi aparţin.
De asemenea, a cerut anularea adreselor nr. X din 12 septembrie 2007 şi nr. XX din 30 octombrie 2007, prin care pârâţii i-au comunicat că nu avizează situaţia respectivă, ca nelegale, cu consecinţa obligării acestora la emiterea avizului pentru suma totală de 271.004 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin intermediul O.S. Tulnici a înaintat primului pârât, în vederea decontării, situaţia calculului sumelor de bani cuvenite drept compensaţii pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, întocmită în conformitate cu prevederile OG nr. 96/1998 (cap. 6, art. 29 alin. (1) lit. g)) cele cuprinse în ordinul M.A.D.R. nr. 625/2006 şi în ordinul M.F. nr. 22507/2006.
Cu adresele a căror anulare s-a solicitat, pârâţii i-au răspuns că cererea de avizare nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece ea nu se încadrează în prevederile ordonanţei guvernamentale mai sus menţionate.
În opinia reclamantei, refuzul pârâţilor de rezolvare a cererii sale este nejustificat şi nu-şi găseşte suport în normele juridice invocate, care nu diferenţiază persoanele fizice din punctul de vedere al formelor de proprietate (individuală, coproprietate, proprietate indiviză), în acordarea acestor compensaţii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, investită cu soluţionarea pricinii ca urmare a declinării competenţei dispusă de Tribunalul Vrancea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 51 din 7 mai 2008 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cazul reclamantei este vorba despre terenuri cu vegetaţie forestieră, proprietate comună, indiviză, pe cote părţi, ce aparţine unor persoane fizice constituite în baza unei legi speciale, într-o formă asociativă numită Obştea de moşneni, care nu are natura unei persoane juridice astfel cum este ea definită în legislaţia română.
S-a concluzionat că scopul urmărit prin adoptarea OG nr. 96/1998 este acela „de a se acorda o compensaţie tuturor persoanelor fizice, chiar dacă au o proprietate indiviză şi sunt constituite într-o obşte de moşneni, datorită formei de proprietate, în baza unor dispoziţii din legi speciale".
Împotriva sentinţei au declarat recurs ambii pârâţi.
Recurentul M.A.D.R. a susţinut că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra excepţiei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive în litigiul de faţă. Că în realitate, singura autoritate publică care poate avea această calitate, conform art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (3) din Normele metodologice aprobate pentru HG nr. 1071/2006 este I.T.R.S.V. Focşani.
Cât priveşte fondul cauzei, recurentul a susţinut că în mod netemeinic curtea de apel a stabilit că obştea de moşneni nu este o persoană juridică şi că pentru acest considerent ea este îndreptăţită se beneficieze de compensaţiile băneşti prevăzute de OG nr. 96/1998.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Calitatea de pârât a M.A.D.R. în prezentul litigiu decurge, în primul rând, din calitatea sa de autoritate publică emitentă a adresei nr. XX din 30 octombrie 2007, prin care i s-a comunicat reclamantei că se acordă compensaţiile cerute numai proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, persoane fizice (fila nr. 11 a Dosarului nr. 3755/91/2007 al Tribunalului Vrancea, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
În al doilea rând, prin întâmpinarea depusă în acelaşi dosar, pârâtul I.T.R.S.V. Focşani a admis faptul că M.A.D.R. este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care aprobă defalcarea sumelor de bani cuvenite cu titlu de compensaţii, prin ordin al ministrului; conform art. 2 alin. (3) din HG nr. 1071/2006, de aprobare a Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (filele nr. 39-40).
În cadrul întâmpinării respective, s-a mai solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, fără a se contesta în vreun fel, legitimarea procesuală pasivă a M.A.D.R.
Cât priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut în mod judicios că reclamanta, autorizată ca obşte de moşneni pentru administrarea fondului forestier şi păşuni alpine, neconstituite potrivit Legii nr. 1/2000, este îndreptăţită să ceară şi să obţină avizarea situaţiei privind calculul sumelor cuvenite cu titlu de compensaţii pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie.
Concluzia se impune întrucât prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. d) din OG nr. 96/1998 republicată, în vigoare la data cererii, s-a prevăzut că aparţine fondului forestier naţional, definit de art. 1 C. silvic, fondul forestier proprietate indiviză a persoanelor fizice (foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitori ai acestora).
La rândul lor, dispoziţiile cuprinse în art. 29 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ au stabilit obligaţia statului de a aloca anual de la buget, fondurile necesare pentru sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, persoane fizice, prin acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea bunurilor pe care nu le recoltează datorită restricţiilor impuse prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcţii speciale de protecţie.
Din interpretarea raţională a acestor norme juridice rezultă că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ este acela de sprijin acordat sub forma unor compensaţii băneşti, tuturor persoanelor fizice care sunt proprietari de păduri. Inclusiv celor constituite într-o formă asociativă, cum este cazul Obştii de moşneni Hăulişca, a cărei funcţionare ca persoană juridică de drept privat a fost autorizată de justiţie în temeiul Legii nr. 1/2000.
Adăugând la considerentele mai sus analizate, argumentul că este de neconceput într-o societate democratică, instituirea unor restricţii în exercitarea dreptului de proprietate fără acordarea unor compensaţii băneşti titularilor acestui drept, inclusiv celor care, ca şi în speţă, s-au asociat într-o formă asociativă (Obştea de moşneni Hăulişca), Înalta Curte apreciază că în mod corect acţiunea reclamantei a fost admisă.
Ca atare şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. urmează a fi respins.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtul I.T.R.S.V. Focşani, se constată deşi a fost citat cu menţiunea de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată, se va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. împotriva sentinţei nr. 51 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de I.T.R.S.V. Focşani împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1831/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
