ICCJ. Decizia nr. 1723/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1723/2009
Dosar nr. 88/2/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 5 ianuarie 2008, reclamanta SC C.T.F.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T.C.T., constatarea dreptului său de a încasa subvenţiile în cuantum de 3.119.218 lei pentru transportul de călători pe calea ferată în perioada septembrie 2004 – februarie 2005, pe secţiile de circulaţie Fieni – Pietroşiţa, Ploieşti Nord – Mâneciu, Buda – Slănic, Sf.Gheorghe – Breţcu şi să oblige pârâtul la achitarea sumei şi a dobânzii aferente.
Reclamanta a arătat că a solicitat pârâtului, achitarea sumei sus menţionate, cu adresele nr. X din 7 noiembrie 2006, nr. XX din 9 noiembrie 2006 şi f.n. din 1 august 2007, conform documentaţiei depuse în baza Legii nr. 500/2002, HG nr. 2408/ 2004 şi HG nr. 145/2005.
Se arată că la data de 13 noiembrie 2006, cu adresa nr. 25/6341, pârâtul a făcut precizări cu privire la cadrul legal ce reglementează acordarea subvenţiilor, fără a răspunde cererii reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1546 din 20 mai 2008 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.T.F.B. SA în contradictoriu cu pârâtul M.T.C.T.
Pentru a pronunţa această sentinţă, având în vedere data răspunsului la cerere – 13 noiembrie 2006, Curtea de apel a reţinut în drept prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că reclamanta a formulat ulterior cererea în 7 noiembrie 2006 şi o nouă cerere în anul 2007, cu acelaşi conţinut, la care a primit acelaşi răspuns asemănător celui iniţial (13 noiembrie 2006 şi 4 iulie 2007) nu este de natură să repună partea în termenul de prescripţie, care s-a împlinit în luna mai 2007.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, reclamanta S. C.T.F.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice invocând situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, următoarele:
1. Instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea sa adresată pârâtului a primit răspuns prin adresa nr. X din 11 septembrie 2007, ce a fost comunicat la 12 septembrie 2007, dată de la care se calculează termenul de 6 luni în care putea formula legal acţiunea. Prin urmare, eronat a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Se precizează că adresa din 13 ianuarie 2006 nu echivalează cu un răspuns la cererea sa.
2. Mergând pe raţionamentul că acţiunea a fost formulată în termenul legal, pe fondul cauzei, se aduc argumente de către recurenta-reclamantă pentru temeinicia cererii deduse judecăţii, solicitându-se schimbarea în tot a hotărârii recurate şi admiterea acţiunii.
Pârâtul M.T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că este prescris dreptul la acţiune al recurentei-reclamante. Se susţine că nu pot fi reţinute apărările cu privire la fondul pricinii întrucât reformarea poate fi cerută numai în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită înlăturarea apărărilor intimatei.
1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale legislaţiei incidente cauzei, apreciază că recursul declarat de reclamanta SC C.T.F.B. SA este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În ceea ce priveşte motivul de recurs care vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 se reţine că în mod corect prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de data de 13 noiembrie 2006, când recurenta - reclamantă a primit răspuns la cererea sa referitoare la acordarea subvenţiilor aferente perioadei septembrie 2004 – februarie 2005.
După cum recurenta susţine în cererea de chemare în judecată a solicitat iniţial pârâtei prin cererea nr. 1548 din 7 noiembrie 2006 (fila 54) achitarea subvenţiilor în cuantum de 3.119.218 lei pentru transportul de călători pe calea ferată pentru perioada 09.2004 – 02.2005.
Prin adresa nr. XX din 13 noiembrie 2006 intimatul-pârât a răspuns cererii recurentei - reclamante în sensul că nu i se pot acorda subvenţiile solicitate, deşi aceasta susţine că din conţinutul adresei nu rezultă voinţa explicită de a nu rezolva cererea sa.
Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare defineşte în art. 2 alin. (1) lit. i)) „refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere" ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Susţinerile recurentei-reclamante, în sensul că răspunsul din 13 noiembrie 2006 al pârâtului nu echivalează cu un refuz nejustificat în sensul dispoziţiei legale – art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi reţinute pentru că din conţinutul adresei nr. XX din 13 noiembrie 2006 rezultă clar refuzul de a rezolva favorabil cererea reclamantei în ceea ce priveşte acordarea subvenţiilor pentru anul 2004 – 2005, invocându-se şi unele prevederi din acte normative pentru a justifica refuzul acordării sumelor solicitate.
Adresa menţionată nu poate fi apreciată ca o simplă corespondenţă întrucât aceasta reprezintă un veritabil răspuns la cererea reclamantei prin care se solicită recunoaşterea şi achitarea dreptului pretins precum şi repararea pagubei.
Împrejurările invocate de recurentă referitoare la formularea unor noi cereri în 2007, care de altfel, au acelaşi obiect cu al celei din 2006, la care deja primise un răspuns, cât şi cele care vizează declanşarea procedurii plângerii prealabile, deşi nu se precizează nici care este Decizia administrativă şi nici emitentul acesteia, nu pot fi reţinute ca fiind în măsură să o repună pe aceasta în termenul de prescripţie, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Prin aceste apărări se încearcă doar a se înlătura efectele aplicării art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/ 2007.
Prin urmare, data de la care se calculează termenul de introducere a acţiunii este cea a primirii răspunsului la cererea reclamantei cu adresa nr. XX din 13 noiembrie 2006 emisă de pârât şi nu data de 12 septembrie 2007 invocată de recurentă ca dată a primirii răspunsului Ministrului Transporturilor cu adresa nr. X din 11 septembrie 2007, pentru că, aşa cum s-a reţinut, pentru a fi declanşată plângerea prealabilă trebuie să existe un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică care să poată fi supus reexaminării.
Or, în cauza dedusă judecăţii, obiectul acţiunii vizează refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, astfel că în mod corect prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
2. Referitor la solicitarea recurentei-reclamante de admitere pe fond a acţiunii, trebuie reţinut faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a se pronunţa pe fondul cererii deduse judecăţii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Cum instanţa de recurs a considerat nefondat motivul de recurs care viza greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune este evident că apărările cu privire la fondul pricinii nu pot fi cercetate.
În raport de cele arătate anterior, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.T.F.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 1546 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1725/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
