ICCJ. Decizia nr. 1886/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1886/2009
Dosar nr. 4584/2/200.
Şedinţa publică din 1aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti anularea Hotărârii nr. 16997/192 din 30 iunie 2008 emisă de aceasta şi obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi acordarea măsurilor compensatorii.
În motivarea contestaţiei reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1943 în comuna Mircea Vodă, jud. Ialomiţa, părinţii săi făcând obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului Româno-Bulgar de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 2830 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G., a anulat Hotărârea nr. 16997/192 din 30 iunie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 decembrie 1943-6 martie 1945 cu începere de la 1 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi se răsfrâng şi asupra copiilor acestora născuţi în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data naşterii acestora.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii a Municipiului Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate, arătând că sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greşite a prevederilor legale în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice.
În speţa de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. poc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate că familia intimatului a fost strămutată din comuna Turtucaia, judeţul Durostor, în comuna Mircea Vodă, judeţul Ialomiţa.
Reclamantul-intimat s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în Comuna Mircea Vodă, Jud. Ialomiţa părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în anul 1940, între România şi Bulgaria.
Fiind născut la data de 1 decembrie 1943 în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi, locuind până la 06 martie 1945, reclamantul a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2830 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1882/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1887/2009. Contencios → |
|---|
