ICCJ. Decizia nr. 1882/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1882/2009
Dosar nr. 1120/2/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc S.P.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S. anularea Deciziei nr. 374 din 14 august 2007, emisă de Preşedintele instituţiei pârâte.
Acţiunea formulată de reclamantă a fost precizată ulterior, solicitându-se anularea deciziei nr. 36 din data de 4 februarie 2008, care a abrogat implicit Decizia nr. 374 din 14 august 2007.
În motivarea acţiunii se arată că prin adresa nr. E.C.22386 din 18 decembrie 2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, reclamanta a fost notificată cu privire la dispoziţiile Deciziei nr. 374/2007 prin care executorul judecătoresc este obligat la plata comisionului de 3% din suma totală care face obiectul operaţiunii de comunicare a identităţii angajatorilor pentru persoane fizice ce deţin calitatea de debitori în dosarele de executare silită.
În prezenta cauză a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Camera Executorilor Judecătoreşti, în interesul reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 2768 din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc S.P.D. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că tariful stabilit prin art. 2 lit. d) din Decizia nr. 36/2008 nu este de natură să aducă o gravă vătămare serviciului public desfăşurat de reclamantă, aceasta neaducând dovezi în susţinerea emiterii dispoziţiei cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc S.P.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac se arată că Decizia nr. 36/2008 încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale, drepturi pe care instanţa nu le-a analizat.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cuantumul taxei, instanţa de fond în mod greşit a considerat că atât timp cât legiuitorul nu a stabilit criterii de determinare, este legal, chiar dacă taxa de 100 lei pentru obţinerea unei informaţii este nejustificat de mare.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu normele de drept aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc S.P.D. a solicitat anularea deciziei nr. 374 din 14 august 2007 emisă de C.N.P.A.S.. Ulterior acţiunea a fost precizată solicitându-se anularea deciziei nr. 36 din 4 februarie 2008, care a abrogat Decizia nr. 374 din 14 august 2007.
Prin Decizia nr. 36 din 4 februarie 2008 emisă de C.N.P.A.S. la art. 2 lit. d) s-a statuat că eliberarea adeverinţelor care conţin informaţiile necesare executării silite solicitate de către executorii judecătoreşti şi executorii bancari sunt supuse unei taxe de 100 lei/persoană/adeverinţă.
Referitor la obligaţia intimatei C.N.P.A.S. de a percepe taxa şi comisionul contestat, se reţin următoarele.
Potrivit art. 193 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale „la efectuarea oricăror operaţiuni care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale de către C.N.P.A.S. şi de casele teritoriale de pensii se percep tarife sau comisioane procentuale de până la 3%, aplicate asupra sumei totale ce face obiectul operaţiunii financiare. Operaţiunile pentru care se plătesc tarife sau se percep comisioane, precum şi nivelul acestora se stabilesc prin decizie a preşedintelui C.N.P.A.S.
Excepţiile de la aplicarea tarifului/comisionului menţionat sunt prevăzute de Legea nr. 19/2000, precum şi de alte legi organice în care se stipulează în mod expres obligaţia de a furniza informaţii cu privire la stabilirea situaţiei asiguraţilor sistemului public de pensii, fără plată.
Astfel, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Deciziei nr. 36 din 4 februarie 2008, obligaţia impusă în sarcina C.N.P.A.S. şi a caselor teritoriale de pensii de a percepe tarife şi comisioane pentru operaţiunile care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, este una imperativă. Pe de altă parte, potrivit art. 193 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, sumele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege constituie venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a reţinut că tariful stabilit prin art. 2 lit. d) din Decizia menţionată, nu este de natură să aducă o gravă vătămare serviciului public desfăşurat de recurentă.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 3732 alin. (3) C. proc. civ., pe baza cărora îşi fundamentează recurentul solicitarea de a beneficia gratuit de orice informaţie, fără să plătească taxa de 100 lei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1563/3/2008 ce a avut ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 374/2007, emisă de C.N.P.A.S., a reţinut: «în acest text de lege nu se prevede în mod expres că transmiterea informaţiilor executorului judecătoresc, necesare executării silite se face fără plata unor sume de bani, astfel încât prin acte normative cu caracter special pot fi instituite tarife pentru comunicarea acestor informaţii».
Din economia dispoziţiilor textului de lege menţionat rezultă că, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris datele şi informaţiile necesare realizării executării silite , chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, nu şi faptul că executorii judecătoreşti ar fi scutiţi de plata unor tarife sau comisioane prevăzute de legi organice.
Pe cale de consecinţă, prevederile deciziei menţionate nu contravin dispoziţiilor Codului de Procedură Civilă.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la încălcarea prevederilor art. 409 C. proc. civ., trebuie menţionate următoarele.
Recurentul susţine în mod eronat că aplicarea comisionului prevăzut la art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 36/2008 aduce o modificare implicită a prevederilor art. 409 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în sensul că procentul de ½ sau ⅓ se micşorează cu procentul de 3%.
La art. 1 alin. (3) din Decizia amintită, se precizează în mod expres că " reţinerea lunară totală, inclusiv comisionul, se face cu respectarea dispoziţiilor art. 409 C. proc. civ. ".
Ori, din analiza dispoziţiilor legale menţionate, nu rezultă un plafon minimal ci doar unul maximal ce poate fi urmărit, respectiv ½ sau ⅓ din venitul lunar net al debitorului, iar prin aplicarea comisionului de 3% nu se depăşeşte acest prag impus de lege.
În concluzie aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă formulată la Decizia nr. 347/2007, obligaţia impusă în sarcina intimatei C.N.P.A.S. şi a caselor teritoriale de pensii de a percepe tarife şi comisioane pentru operaţiunile care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, este una imperativă.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Biroul Executorului Judecătoresc S.P.D. împotriva sentinţei civile nr. 2768 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1886/2009. Contencios → |
|---|
