ICCJ. Decizia nr. 1873/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1873/200.
Dosar nr. 218/59/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara reclamanta de SC M.D.B.T.P. SRL Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Timiş şi Garda Financiară Timişoara anularea procesului verbal nr. 1312 din 27 februarie 2002 emis de Garda Financiară Timişoara şi a deciziei nr. 254 din 11 aprilie 2002 emisă de M.F.P.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal contestat pârâta Garda Financiară Timişoara a obligat-o la plata unui debit fiscal de 5.003.983.231 lei, prin aplicarea nelegală a mai multor acte normative şi anume dispoziţiile art. 25 din OG nr. 3/1992 şi OUG 17/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 4 alin. (6) lit. m) din OUG nr. 217/1999 cu modificările şi completările ulterioare, Legea 82/1991, Legea nr. 831/1997, O.M.F. nr. 425/1998, HG nr. 704/1993, Legea nr. 87/1994, Legea nr. 118/1996, OG 26/2001 şi O.M.F. nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia prematurităţii acţiunii în raport de dispoziţiile OUG nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 205 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca prematură acţiunea formulată de reclamanta SC M.D.B.T.P. SRL Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta nu a atacat Decizia emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de aceasta, ci procesul verbal de impunere fiscală.
Prin urmare în lipsa unei astfel de decizii în procedura prealabilă prevăzută de O.U.G 13 /2001, prezenta acţiune este prematură.
Împotriva sentinţei civile nr. 205 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC M.D.B.T.P. SRL Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Conform dispoziţiilor art. 3021 lit. d) C. proc. civ. „cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, semnătura recurenţilor sau a mandatarului".
Or, în cazul de fată cererea de recurs nu este semnată nici de reprezentantul legal al societăţii şi nici de avocatul redactor, acesta din urmă aplicând doar ştampila societăţii de avocatură al cărei titular este.
Mai mult decât atât prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus citarea recurentei cu menţiunea semnării cererii de recurs sub sancţiunea constatării nulităţii acesteia.
Prin urmare, rolul activ al instanţei nu se poate îndepărta de cel reglementat în alin. (2) al art. 133 C. proc. civ., aceasta îndeplinindu-şi obligaţia legală de acordare a unui termen, cu citarea expresă a recurentei pentru a se prezenta şi semna cererea de recurs.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 133 C. proc. civ, lipsind semnătura reclamantei-recurente, care nu a complinit această lipsă nici după citarea sa cu această menţiune.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, admiţând recursul în interesul legii a stabilit că dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. raportat la art. 316 din acelaşi cod se interpretează în sensul că: "cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii".
Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC M.D.B.T.P. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 205 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, contencios administrativ şi fiscal
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
5
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1882/2009. Contencios → |
|---|
