ICCJ. Decizia nr. 1897/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1897/2009
Dosar nr. 1290/36/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa anularea Hotărârii nr. 30640 din data de 12 iunie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 89/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada că soţul său a fost supus schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, situaţie ce nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
A mai arătat reclamanta că soţul său S.A. şi părinţii acestuia, S.C. şi S.S. au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria.
Reclamanta a mai susţinut că soţul său s-a născut la data de 7 iunie 1931, în loc. Hasan Facî, Bulgaria.
Prin sentinţa civilă nr. 839/CA din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, Contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia promovată de reclamanta V.S., a anulat Hotărârea nr. 30640 din 12 iunie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a celui decedat, respectiv S.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe de o parte că soţul reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, iar pe de altă parte de prevederile OG nr. 105/1999 beneficiază şi soţul supravieţuitor al celui decedat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 304l C. proc. civ., arătând că reclamanta nu a putut dovedi cu actele depuse faptul strămutării soţului său, în perioada prevăzută de lege, numele acestuia nefiind menţionat în situaţia de avere imobiliară.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a OG 105/1999.
Or, din declaraţia martorului, D.E., dată în fata instanţei de fond, rezultă cu certitudine că soţul reclamantei S.V., zis Alexandru, a fost strămutat împreună cu părinţii şi fraţii săi din Bulgaria în luna septembrie a anului 1940. De asemenea rezultă din înscrisurile existente la dosar, că soţul reclamantei s-a născut la data de 7 iunie 1931, în loc. Hasan Facî, Bulgaria, acesta făcând obiectul schimbului de populaţie în anul 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Esenţial în cauză este, aşadar, faptul că din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, soţul reclamantei şi familia sa au fost obligaţi să îşi părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către soţul reclamantei împreună cu familia sa a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999.
În cauză, dovada refugiului soţului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, soţie supravieţuitoare, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 839/CA din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2009.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 1896/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1899/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
