ICCJ. Decizia nr. 1937/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1937/2009
Dosar nr. 9162/3/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 martie 2007, recurenţii T.B.O. din cadrul C.N.A.T.R. şi S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.C.C. (în prezent M.C.C.P.N.) şi C.N.A.T.R., anularea Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 610 din 8 decembrie 2006 şi a actului administrativ nr. A 17 din 8 ianuarie 2007 a C.N.A.T.R; prelungirea contractelor individuale de muncă ajunse la termen şi obligarea pârâtului C.N.A.T.R. la plata salariilor începând cu 1 ianuarie 2007 până la zi şi în continuare, pe întreaga perioadă a contractelor de muncă.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin ordinul atacat, au fost suspendate şi preluate de pârâtul M.C.C. cele şase posturi de balerini vacante iar la 31 decembrie 2006 s-a dispus încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale personalului pe durată determinată al întregului colectiv.
În realitate, ordinul contestat se referă la posturile pe care C.N.A.T.R. le putea utiliza în anul 2006, respectiv 109 locuri în loc de 115 pentru toate compartimentele artistice, nu numai pentru T.B.O.
După data de 31 decembrie 2006, când contractele de muncă ale membrilor T.B.o. au ajuns la termen, acest compartiment, cu acordul tacit al pârâtei C.N.A.T.R. şi-a continuat activitatea artistică în lunile ianuarie şi februarie.
Deşi reclamanţii au solicitat încheierea unor noi contracte de muncă, prin adresa nr. A 17 din 8 ianuarie 200 a C.N.A.T.R. i s-a comunicat că, în temeiul Ordinului nr. 610 din 8 decembrie 2006, cele 6 posturi vacante au fost preluate de acest din urmă pârât.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2537 din 18 aprilie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în nume propriu A.D., L.G., B.M., B.R., V.P., solicitând, de asemenea, anularea actelor invocate în acţiunea principală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2994 din 22 noiembrie 2007, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate de pârâţi, privind lipsa calităţii lor procesuale pasive, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi cea a prematurităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Totodată, a respins acţiunea şi cererile de intervenţie accesorie, ca neîntemeiate.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a apreciat că T.B.O. are o astfel de calitate, justificată de interesul în promovarea acţiunii, motivat de faptul că, prin actele contestate, şi-a încetat activitatea trupa de balet menţionată.
S-a menţionat că, întrucât pârâţii au emis actele a căror anulare o solicită şi reclamanţii şi intervenienţii, au calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa a considerat că soluţia se impune, întrucât anterior formulării acţiunii, reclamantul a formulat o petiţie către M.C.C., prin care contesta cele două acte, apreciind că sunt nelegale şi abuzive.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că actele contestate în cauză sunt legal emise, reclamanţii şi intervenienţii neavând drepturi recunoscute de lege care să fi fost vătămate.
Aceasta deoarece, prin Ordinul nr. 610/2006, s-a atestat o situaţia de fapt, respectiv încetarea unor contracte încheiate pe durată determinată, ajunse la termen şi care nu au mai fost prelungite în mod tacit, nemaiexistând temeiuri pentru prelungirea unor contracte de muncă şi plata unor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii T.B.O. şi S.A. şi intervenienţii A.D., L.G., B.M., B.R., V.P., criticând-o ca nelegală, întrucât, a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
S-a apreciat că S.A. şi intervenienţii – accesorii sunt vătămaţi în drepturile lor legitime, respectiv dreptul la muncă, prin actele administrative contestate, motiv pentru care instanţa fondului a apreciat greşit în raport de probatorii şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Referitor la excepţiile invocate, de către pârâţi, Curtea de Apel conform art. 137 C. proc. civ. le-a unit cu fondul apreciind corect că pentru dezlegarea lor este necesară administrarea de probatorii care vizează chiar fondul cauzei.
Recurenta-reclamantă a contestat două acte administrative, solicitând anularea acestora, repunerea în situaţia anterioară privind contractele individuale de muncă şi plata drepturilor băneşti cuvenite.
Prin urmare, fără posibilitate de tăgadă, T.B.O. are calitate procesuală activă şi justifică interesul, iar pârâţii au calitate procesuală pasivă, deoarece ei au emis actele contestate.
De asemenea, acţiunea nu este prematură, întrucât anterior sesizării instanţei Tribunalului Bucureşti, reclamantul a formulat o petiţie către M.C. în 15 ianuarie 2007 prin care a contestat Ordinul nr. 610/2006 şi actul administrativ nr. A 17 din 8 ianuarie 2007 emis de C.N.A.T.R.
Pe fond, se constată din probele administrate, că Ordinul nr. 610/2006 a fost emis datorită încetării de drept a contractelor de muncă ale T.B.O., contracte care aveau o durată determinată până la 31 decembrie 2006. Aceste contracte nu au fost prelungite de C.N.A.T.R., în speţă neoperând prelungirea tacită.
Prin urmare, actele contestate au fost legal emise, recurentul şi intervenienţii neavând drepturi recunoscute de lege conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, care au fost vătămate prin actele administrative contestate.
Prin urmare, nu există temei legal pentru a solicita instanţei de judecată prelungirea contractelor de muncă şi plata drepturilor aferente, câtă vreme Curtea de Apel învestită în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a supus controlului legalităţii Ordinul nr. 619/2006 care legal fiind şi operaţiunile care au stat la baza emiterii lui au fost legale.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţii T.B.O. din cadrul C.N.A.T.R. Bucureşti şi S.A. şi intervenienţii A.D., L.G., B.M., B.R., V.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.B.O. din cadrul C.N.A.T.R. Bucureşti şi S.A. şi intervenienţii A.D., L.G., B.M., B.R., V.P. împotriva sentinţei civile nr. 2994 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1947/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
