ICCJ. Decizia nr. 2011/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2011/2009
Dosar nr. 716/1/2009
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3281 din 3 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia decontencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr. 3214 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect actualizarea pensiei de serviciu prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă începând cu data de 1 noiembrie 2000 la zi.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut în esenţă, că obiectul pricinii se referă la obligarea pârâtului M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la actualizarea pensiei de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul şi sporul de vechime în muncă, cu începere de la data de 01 noiembrie 2000 - la zi.
Înalta Curte a constatat că în speţă erau incidente dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, astfel cum în mod legal reţinuse şi instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti. Totodată, în soluţionarea pricinii, Înalta Curte a luat în considerare dispoziţiile art. 18 alin. (2) din HG nr. 1275/2005 conform cărora, actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate, şi a constatat că intimatul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a comunicat, la începutul anului 2007, casei de pensii media veniturilor brute ale procurorilor în activitate, pentru actualizarea pensiei de serviciu a recurentului, acest fapt rezultând de altfel, din susţinerile pârâtului, necombătute de reclamant.
Mai mult, a constatat instanţa, că întrucât recurentul - reclamant s-a pensionat anterior intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, prin care au fost înlăturate prevederile privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistraţi, acesta a beneficiat, la data pensionării de sporul de vechime în muncă solicitat.
Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant a formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care cu ocazia dezbaterilor orale le-a precizat în sensul incidenţei, în opinia sa, a tezei I din norma legală mai înainte arătată.
În motivarea contestaţiei, după o prezentare rezumativă a situaţiei de fapt şi a celor două faze procesuale parcurse, s-a arătat că Înalta Curte, ca instanţă de recurs, a ignorat probatoriul existent la dosar (adrese ale M.P.), precum şi Decizia nr. 36/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind sporul de vechime în muncă pentru procurori, judecători şi ceilalţi magistraţi.
S-a apreciat că Decizia pronunţată în recurs este nelegală şi netemeinică cu atât mai mult cu cât dintr-un comunicat de presă al M.J. rezulta că în perioada august - septembrie 2007 urmau a se plăti drepturile băneşti restante reprezentând şi sporul de vechime în muncă.
În sprijinul celor susţinute, contestatorul a depus la dosar mai multe hotărâri judecătoreşti având ca obiect sporul de vechime în muncă (filele 25-68 dosar).
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta este inadmisibilă.
Art. 318 (1) C. proc. civ. reglementează ceea ce doctrina a definit ca fiind „contestaţia în anulare specială", cale de atac extraordinară care poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanţelor de recurs numai pentru anumite motive şi în anumite condiţii expres prevăzute de legiuitor.
Cum contestatorul a precizat cu ocazia dezbaterilor că temeiul cererii sale îl constituie teza I din art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care vizează situaţia în care „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale", trebuie observat că din cuprinsul contestaţiei nu rezultă în ce constă o astfel de greşeală materială făcându-se mai degrabă trimiteri la presupuse greşeli materiale.
Or, aşa cum în mod constant s-a statuat atât în doctrină cât şi prin jurisprudenţa în materie, „erorile materiale" în sensul art. 318 C. proc. civ. se referă strict la erori în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nicidecum la greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale.
În speţă, contestatorul invocă pe calea contestaţiei în anulare greşeli de judecată sub pretextul săvârşirii unor greşeli materiale. Această abordare transformă practic calea de atac în discuţie într-un veritabil recurs, or, recursul la recurs este inadmisibil.
Ca urmare, pentru cele arătate, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.E. împotriva Deciziei nr. 3281 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1947/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2031/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
