ICCJ. Decizia nr. 1947/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1947/2009
Dosar nr. 882/35/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2008, reclamanta SC I.E. SRL Păntăşeşti, judeţul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – direcţia de soluţionare a contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 93 din 20 martie 2008 şi a Deciziei nr. 22616 din 28 noiembrie 2007 emisă de A.F.P. a oraşului Beiuş.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, prin Decizia nr. 22616 din 28 noiembrie 2007, au fost calculate în sarcina reclamantei obligaţii de plată accesorii în cuantum de 1.029.693 lei aferentă TVA neachitat în sumă de 977.841 lei, stabilită prin Decizia de impunere nr. 75631 din 12 august 2004, obligaţiile suplimentare stabilite prin Decizia de impunere au rămas de plată, iar pentru neachitarea în termen a acestora, organele fiscale au calculat, potrivit legii, majorări de întârziere. Susţinerile pârâtei din cuprinsul Deciziei nr. 93/2008 sunt nefondate, deoarece situaţia juridică a debitului principal constând în TVA neachitat în sumă de 977.841 lei s-a modificat .Aceasta deoarece, împotriva soluţiei pronunţate în recurs s-a formulat contestaţie în anulare, care a fost admisă, prin Decizia nr. 2501 din 17 iunie 2008 şi s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Având în vedere că, recursul a fost admis, s-a casat sentinţa nr. 307/CA/2006 a Curţii de Apel Oradea şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea la instanţa de fond, reclamanta a menţionat că debitul principal nu este cert, lichid şi exigibil.
Ca un alt argument în acest sens, al lipsei unui titlu executoriu pentru obligaţia fiscală principală, societatea reclamantă a precizat că, prin Decizia nr. 2991 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus suspendarea deciziei nr. 358/2004, până la soluţionarea dosarului d fond.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 202/CA/2008-PI din 19 noiembrie 2008, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziilor nr. 93/2008 şi a Deciziilor nr. 22616/2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin actele contestate, pârâta a stabilit şi, respectiv, menţinut în sarcina reclamantei obligaţii de plată accesorii, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.029.693 lei, pentru neachitarea în termen a TVA în cuantum de 977.840 lei, stabilit prin Decizia de impunere nr. 75631 din 12 august 2004.
S-a mai reţinut că, întrucât acţiunea formulată împotriva Deciziei nr. 75631/2004 nu a fost soluţionată în fond şi executarea acestei decizii a fost suspendată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se pot percepe de către pârâtă dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei taxe - ca debit principal, astfel încât se impune anularea actelor contestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta A.N.A.F., prin direcţia generală a finanţelor publice Bihor, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii.
A precizat recurenta că la fond nu s-a ţinut cont de situaţia de fapt, apreciind în mod greşit că în prezent actul atacat este suspendat, fără să ţină seama de faptul că prin Decizia nr. 2991/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate „până la soluţionarea dosarului de fond" şi nu până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin Decizia nr. 22616/2007, s-au stabilit obligaţii de plată în sumă de 1.029.693 lei – TVA – neachitat, iar prin Decizia nr. 93/2008 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva primei decizii.
Acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva acestor acte administrative a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 397/2005 care a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3451/2007.
Împotriva Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a formulat contestaţie în anulare care a fost admisă prin Decizia nr. 2501/2008, s-a admis recursul şi cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Suspendarea Deciziei nr. 2991/2005 a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea fondului, definitiv şi irevocabil în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că fiind suspendată executarea deciziei de impunere, este suspendată şi obligaţia de plată TVA-ului.
Dealtfel, la dosar a fost ataşată minuta sentinţei civile nr. 57/CA/2009 prin care a fost admisă acţiunea SC I.E. SRLşi s-a dispus anularea Deciziei nr. 358/2004, societatea fiind exonerată de plata obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia nr. 75631/2004 emisă de A.N.A.F.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de A.N.A.F. prin direcţia generală a finanţelor publice Bihor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. prin direcţia generală a finanţelor publice Bihor împotriva sentinţei civile nr. 202/CA/2008/PI din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1937/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
