ICCJ. Decizia nr. 205/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 205/2009
Dosar nr. 645/30/200.
Şedinţa de la 16 ianuarie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 437/CA din 7 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cum în cauză se cere anularea Deciziei nr. 87 din 23 noiembrie 2007 emisă de A.P.I.A. Bucureşti, care este autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Timişoara, conform art. 10 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa civilă nr. 225 bis din 29 septembrie 2008, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată cauza în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ.
Constatându-se conflictul negativ ivit, cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Timişoara a arătat că Decizia contestată a fost emisă în baza OUG nr. 124/1996 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse alimentare iar prin aceasta s-a stabilit în sarcina reclamantei plata unei sume de 14.099,54 lei, iar potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, sumele respective sunt considerate „taxe" care constituie venit la bugetul de stat.
Pentru că se contestă un act administrativ al cărui obiect îl constituie o taxă având o valoare mai mică de 500.000 lei, nu prezintă importanţă cine este emitentul actului contestat, astfel că se impune declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În baza art. 20-21 C. proc. civ. dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.
Soluţionând acest conflict de competenţă ivit între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, reclamanta SC B.B. L&S S.A. SRL cu sediul în Lugoj contestă Decizia nr. 12 din 25 septembrie 2007 emisă de A.P.I.A., sucursala Timiş, prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 14.099,54 lei potrivit OUG nr. 124/2006 şi Decizia nr. 871 din 23 noiembrie 2007 emisă de A.P.I.A. prin care a fost respinsă contestaţia formulată.
Prin OUG nr. 124/2006, cu modificările ulterioare, s-a prevăzut că sumele de plată stabilite conform acestui act normativ sunt considerate „taxe".
Potrivit art. 10 alin. (1)din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţelor de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de două criterii:
- criteriul autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat;
- criteriul valoric în cazul actelor administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
În baza acestor criterii se stabileşte competenţa materială a soluţionării cauzelor între tribunal şi curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Dacă se atacă un act emis de autorităţile publice locale sau judeţene sau un act administrativ ce priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, competenţa aparţine tribunalului-secţia contencios administrativ şi fiscal, în primă instanţă, iar dacă actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală sau se contestă acte ce vizează taxe, impozite, contribuţii de peste 500.000 lei, competenţa, în primă instanţă, revine curţilor de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.
După cum se poate observa în cazul actelor administrative ce se referă la taxe, impozite, contribuţii prezintă relevanţă, în stabilirea competenţei, numai criteriul valoric şi nu are importanţă emitentul actului.
În raport de aceste dispoziţii, pentru că se contestă un act administrativ privitor la o taxă cu o valoare mai mică de 500.000 lei, competenţa de soluţionare a cauzei va reveni Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.B. L&S SA SRL şi pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, A.P.I.A., sucursala Timiş, şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, A.P.I.A. Bucureşti în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 213/2009. Contencios → |
|---|
