ICCJ. Decizia nr. 1902/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1902/2009
Dosar nr. 339/39/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 septembrie 2008, reclamantul Ş.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V.A.S. anularea adresei nr. 16184 din 3 iunie 2008 emisă de aceasta şi obligarea acesteia să-i rezolve favorabil cererea înregistrată sub nr. P/3845 din 27 mai 2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1449 din 15 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei nr. 1595A din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-aivilă, a casat Decizia recurată şi a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 680 din 4 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti prin care s-a anulat Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S. şi a fost obligată să procedeze la soluţionarea notificării nr.1008 din 4 mai 2001 privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1311 mp, situat în municipiul Botoşani.
S-a mai arătat că deşi a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să pună în aplicare dispoziţiile sentinţei, aceasta a refuzat susţinând că prin sentinţa nr. 504 din 5 aprilie 2006 a TribunaluluiBucureşti, secţiaaIII-acivilă,aceeaşi contestaţie a fost soluţionată irevocabil prin respingere ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Ş.I. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că adresa nr. P/3845 din 27 mai 2008 a cărei anulare se solicită, nu reprezintă decât un răspuns la petiţia adresată de reclamant şi nu un act administrativ în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile 139 din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ş.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritatea publică, printr-un act administrativ ori prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri.
Pe de altă parte, art. 2 lit. c), din aceeaşi lege, defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării exercitării legii dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În speţa de faţă, adresa nr. P/3845 din 27 mai 2008 prin care intimata-pârâtă A.V.A.S. îşi exprimă punctul de vedere cu privire la imposibilitatea de a executa hotărârea judecătorească nr. 680 din 14 iunie 2005, irevocabilă prin Decizia nr. 1449 din 15 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nu produce prin ea însăşi efecte juridice, astfel că nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cererea de chemare în judecată prin care reclamantul solicită anularea adresei nr. 16184 din 3 iunie 2008 emisă de A.V.A.S. şi obligarea acesteia de a-i rezolva favorabil cererea înregistrată sub nr. P/3845 din 27 mai 2008 nu se circumscrie prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru a se impune soluţionarea cauzei în contencios administrativ, în condiţiile în care reclamantul nu atacă un act administrativ unilateral, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau nesoluţionarea în termen a acesteia şi nici nu solicită repararea unei pagubei ori acordarea de daune materiale şi morale în sensul art. 18 şi art. 19 din legea menţionată.
În concluzie, instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamantul-recurent are posibilitatea de a se adresa pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti organelor de urmărire penală.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 139 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1901/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1906/2009. Contencios → |
|---|
