ICCJ. Decizia nr. 1906/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1906/2009
Dosar nr. 4200/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş anularea Hotărârii nr. 934 din 16 ianuarie 2003 şi acordarea drepturilor conferite de art. 2 şi art. 5 Legea nr. 309/2002, aferente stagiului militar satisfăcut în cadrul unui detaşament de muncă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Muncii în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957, împrejurare dovedită prin menţiunile existente în livretul său militar, precum şi prin certificatul nr. D.P. 3222 din 6 mai 2008 emis de U.M. 02405, prin care s-a confirmat că U.M. unde a efectuat stagiul militar a făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 2993 din 1 octombrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, declinând competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul S.D. şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş să recunoască acestuia drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 22 februarie 1955-21 februarie 1957, începând cu data de 1 iulie 2008, conform cererii înregistrate de acesta sub nr. 95.462 din 2 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a efectuat stagiul militar, având gradul de soldat şi funcţia de constructor, în cadrul U.M. 04782 Lugoj şi U.M. 03262 Sibiu, în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957.
S-a mai reţinut că temeinicia cererii reclamantului privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 este atestată şi prin certificatul nr. D.P.3222 din 6 mai 2008 emis de către U.M. 02405, care a stat la baza confirmării stagiului militar efectuat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unităţile militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu se regăsesc în evidenţele întocmite de Arhivele Naţionale în conformitate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice pentru aprobarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin HG nr. 1114 din 10 octombrie 2002.
Recursul este fondat.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, sub nr. 57100 din 27 august 2002, reclamantul S.D. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, depunând în dovedirea acesteia copia certificatului de naştere, copia certificatului de căsătorie, copia buletinului de identitate şi livretul militar.
Prin Hotărârea contestată, nr. 934 din 16 ianuarie 2003, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a respins cererea reclamantului-intimat cu motivarea că acesta a efectuat stagiul militar în cadrul a două unităţi militare, respectiv U.M. 04782 Lugoj şi U.M. 03262 Sibiu, fără ca aceste unităţi să aparţină Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961".
Astfel, intenţia legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, iar nu în cadrul unităţilor militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că, prin sentinţa civilă pronunţată, instanţa de fond a aplicat greşit Legea 309/2002, lărgit sfera de aplicare a acesteia, dincolo de raţiunile avute în vedere la elaborarea şi adoptarea actului normativ în cauză.
De altfel, este de necontestat şi rezultă chiar din evidenţele întocmite de Arhivele Naţionale, faptul că unităţile militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu făceau parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
În acelaşi sens, Decizia nr. 213/2004 a Curţii Constituţionale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizaţia şi drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensaţie parţială pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiţii deosebite", respectiv „în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecinţă, înalta Curte apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 309/ 2002 în cazul reclamantului care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unităţi militare care nu au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii fără a lua în considerare raţiunile avute în vedere de legiuitor şi cele statuate de Curtea Constituţională.
Fată de cele arătate, urmează să fie admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, să fie modificată sentinţa civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, pe fond, să fie respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 741 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul S.D. ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
Irevocabilă.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1907/2009. Contencios → |
|---|
