ICCJ. Decizia nr. 2257/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2257/2009
Dosar nr. 1420/33/2008
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.P.I. prin mandatar C.P.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 16260 din 26 februarie 2005 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 758/2008 din 04 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 16260 din 26 februarie 2005 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 06 septembrie 1940 – 15 noiembrie 1944, şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 octombrie 2004.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie 1940 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi nu a suferit persecuţii din motive etnice.
A mai arătat că prima instanţă a acordat reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 de la data de 6 septembrie 1940, cu toate că reclamantul s-a născut la data de 16 ianuarie 1942.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că părinţii reclamantului s-au refugiat din localitatea Cluj, judeţul Cluj, în localitatea Turda, judeţul Cluj în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 16 ianuarie 1942, în localitatea de refugiu a părinţilor săi.
Efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
Prima instanţă a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferenţă în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinţii săi şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat şi va fi respins ca atare.
În schimb, Înalta Curte constată că motivul de recurs prin care recurenta critică perioada de acordare pentru reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este justificat.
Astfel, prima instanţă a dispus recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantului începând cu data de 6 septembrie 1940 cu toate că acesta s-a născut la data de 16 ianuarie 1942.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul recurentei şi va modifica sentinţa civilă atacată, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 îi vor fi acordate reclamantului pentru perioada 16 ianuarie 1942-15 noiembrie 1944, şi nu pentru perioada 6 septembrie 1940-15 noiembrie 1944 cum în mod eronat a hotărât instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 758/2008 din 04 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în parte, în sensul că drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantului C.P.I. pentru perioada 16 ianuarie 1942-15 noiembrie 1944.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2258/2009. Contencios → |
|---|
