ICCJ. Decizia nr. 2258/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2258/2009
Dosar nr. 1677/33/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 noiembrie 2008, reclamanta B.N.L. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinelor nr. R/1366 din 18 septembrie 2008, nr. R/1381 din 23 septembrie 2008 şi nr. R/1382 din 23 septembrie 2008 emise de pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager al Spitalului Orăşenesc Jibou, încetarea contractului de management nr. 203 din 14 decembrie 2006 începând cu data încetării stării de incapacitate temporară de muncă şi numirea pârâtului M.D. în funcţia de manager al Spitalului Orăşenesc Jibou.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că ordinele emise de ministerul-pârât sunt nelegale şi au fost contestate potrivit Legii nr. 554/2004, dar executarea lor până la pronunţarea instanţei de fond este de natură să producă o pagubă iminentă prin perturbarea întregii activităţi a spitalului la care îndeplineşte funcţia de manager, în baza contractului de management nr. 203 din 14 decembrie 2006.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 762 din 5 decembrie 2008, prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. R/1366 din 18 septembrie 2008, nr. R/1381 din 23 septembrie 2008 şi nr. R/1382 din 23 septembrie 2008 emise de Ministerul Sănătăţii Publice.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât prin existenţa unor cazuri bine justificate, cât şi prin paguba iminentă care s-ar produce reclamantei, ca efect al lipsirii acesteia de drepturile băneşti prevăzute în contractul de management.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a solicitat ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca nefondată.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral.
În ceea ce priveşte cerinţa cazului bine justificat, s-a arătat că instanţa de fond nu a verificat legalitatea ordinelor deduse judecăţii prin raportare la dispoziţiile legale în baza cărora au fost emise şi care au fost indicate expres în preambulul lor.
Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, cu privire la pericolul producerii unei pagube iminente, recurentul a susţinut că intimata nu a justificat necesitatea suspendării executării ordinelor, deoarece nu are calitate să invoce perturbarea activităţii spitalului, iar drepturile băneşti neîncasate pot fi solicitate în cadrul acţiunii principale, formulate pentru anularea actelor administrative.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat în mod corect că sunt îndeplinite în cauză cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune doar în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
În privinţa primei condiţii, s-a apreciat întemeiat existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul executării din oficiu a actului administrativ, fără a fi necesară examinarea legalităţii acestuia, cum neîntemeiat a susţinut recurentul.
Sesizată să se pronunţe asupra măsurii provizorii de suspendare a executării, instanţa de fond a reţinut corect că, în procedura prevăzută de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi verificate motivele de nelegalitate invocate pentru anularea actului administrativ, deoarece acestea sunt supuse controlului judecătoresc pe calea acţiunii principale, având ca obiect anularea actului.
Nefondată este şi susţinerea din recurs că intimata nu a dovedit îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând toate consecinţele care se pot produce prin executarea celor trei ordine întocmite de ministerul recurent, instanţa de fond a constatat corect îndeplinirea şi acestei condiţii, prin riscul producerii unei pagube iminente pentru intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Lipsirea intimatei de drepturile băneşti prevăzute în contractul de management este de natură să dovedească existenţa pericolului producerii unei pagube iminente şi dificil de reparat pentru aceasta.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 762 sin 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2259/2009. Contencios → |
|---|
