ICCJ. Decizia nr. 2251/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2251/2009
Dosar nr. 3034/2/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2008, reclamanta S.M. a chemat în judecată Statul Român, prin Judecătoria Alba, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând să se constate neîndeplinirea obligaţiei de a face şi încălcarea normelor legale în vigoare, obligarea în solidar a pârâţilor la plata daunelor morale în sumă de 10.000 Euro, a daunelor materiale în sumă de 1 Euro şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâţii au refuzat nejustificat să soluţioneze şi să aplice măsurile legale solicitate prin petiţiile care le-au fost adresate cu privire la o serie de nereguli procedurale din dosarul nr. 6220/306/2006 al Judecătoriei Alba. Reclamanta a arătat că situaţiile semnalate reprezintă încălcări cu rea-credinţă ale legislaţiei în vigoare, vătămând dreptul său fundamental de a avea acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, care să fie soluţionat într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3359 din 3 decembrie 2008, prin care a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-a invocat un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, şi nici vătămarea unui drept recunoscut de lege, deoarece pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii au răspuns la petiţiile reclamantei, comunicându-i rezultatul verificărilor efectuate de inspecţia judiciară cu privire la modul de soluţionare a cauzelor civile şi la conduita profesională a judecătorilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a considerat instanţa de fond că nu s-a dovedit vătămarea drepturilor sale la un proces echitabil, la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil şi liberul acces la justiţie, în condiţiile în care răspunsurile comunicate de autorităţile sesizate nu reprezintă o soluţionare a plângerilor sale cu privire la neregulile procedurale din dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Alba.
De asemenea, recurenta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa autorităţilor chemate în judecată, cât şi în privinţa actelor de aplicare a legilor, care sunt acte administrative, astfel că acţiunea formulată este admisibilă pe calea contenciosului administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, reţinând că nu s-a dovedit în cauză vătămarea unui drept recunoscut recurentei printr-un act administrativ, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau prin refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative, necesare pentru exercitarea ori protejarea dreptului sau a interesului său legitim.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, este necesară ca situaţie premisă, fie existenţa unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori un interes legitim, fie existenţa unui refuz de soluţionare a unei cereri sau nesoluţionarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că au fost încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, care să fie soluţionat într-un termen rezonabil.
Plângerile prin care recurenta a reclamat anumite disfuncţionalităţi în soluţionarea unor cauze personale aflate pe rolul unor instanţe din judeţele Sibiu, Alba şi Mureş, încălcarea unor dispoziţii procedurale, cu privire la acordarea unor termene de judecată prea lungi, cu privire la necomunicarea actelor de procedură şi la stabilirea eronată a unor taxe de timbru au fost înaintate spre soluţionare Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii , competent potrivit art. 40 din Legea nr. 317/2004 republicată, să soluţioneze sesizările primite de la justiţiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor.
Rezultatul măsurilor întreprinse şi al verificărilor efectuate a fost comunicat recurentei, conform adreselor întocmite de autorităţile intimate şi depuse în copie în prezentul dosar.
Fiecare din autorităţile publice intimate a soluţionat petiţiile adresate de recurentă în limitele competenţelor conferite prin lege şi a comunicat acesteia răspunsul în termenul legal, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Celelalte aspecte reclamate de recurentă în legătură cu activitatea de judecată vizează atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, nefiind posibilă invocarea şi examinarea lor decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege în procedura judiciară.
În atare situaţie, instanţa de fond a constatat judicios că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.
Susţinerile din recurs prin care au fost reiterate argumentele invocate în acţiune şi prin care a fost criticată organizarea judecătorească, sub aspectul angajării, retribuirii, promovării şi sancţionării magistraţilor, vor fi respinse pentru că nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu se referă la nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva sentinţei civile nr. 3359 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2254/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
