ICCJ. Decizia nr. 2304/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2304/2009
Dosar nr. 8397/1/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care funcţionează în cadrul D.I.I.C.O.T., privind recunoaşterea gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Printre aceşti procurori s-a numărat şi G.V., procuror şef în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Tulcea care, printr-o cerere înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 15 octombrie 2008, a formulat recurs împotriva hotărârii menţionate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.
Motivându-şi recursul, recurentul G.V. a arătat că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. a fost transferat în funcţia de procuror şef al Biroului Teritorial Tulcea din cadrul D.I.I.C.O.T.
Menţionează că numirea în funcţie s-a făcut pe o perioadă nedeterminată şi reprezintă o promovare într-o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar în cuprinsul hotărârii de numire precizându-se că din verificarea dosarului personal a rezultat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproşabilă şi vechimea de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător.
Recurentul a mai arătat că numirea procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. – ca direcţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - este supusă unei proceduri speciale, instituită prin lege, respectiv art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 şi art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004, procedură care derogă de la cea instituită prin art. 43 din Legea nr. 303/2004.
Consideră că nerecunoaşterea faptului că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar ridica o gravă problemă asupra actelor de urmărire penală întocmite de aceştia.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând recursul declarat de G.V. în raport cu motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul fiind menţionat la poziţia nr. 11, la art. 2 din hotărâre.
În motivarea hotărârii menţionate, Plenul C.S.M. a reţinut în esenţă, următoarele:
- gradul profesional constituie un element esenţial al carierei magistraţilor, normele europene în materie subliniind importanţa deosebită a tuturor aspectelor ce ţin de statutul şi cariera magistratului şi reclamând existenţa unei autorităţi unice şi independente care să decidă asupra promovării;
- Legea nr. 303/2004 corespunde acestor exigenţe europene, stabilindîn mod unitar principiile ce stau la baza dobândirii gradului profesional;
- numirea în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., prevăzută de Legea nr. 304/2004 dă această măsură în competenţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar numirea făcută în condiţiile acestei legi nu echivalează cu promovarea în funcţii de execuţie, respectiv dobândirea gradului profesional, reglementată prin norme imperative de Legea nr. 303/2004;
- este riguroasă definiţia dată de C.S.M. noţiunii de grad profesional, ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor", dar nu poate fi utilizată ca argument în hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa dobândirii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- dispoziţiile art. 75 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 304/2004 şi respectiv art. 87 alin. (9) din această lege, sunt incompatibile cu ideea de grad profesional.
În esenţă, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului G.V. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest fapt rezultând în mod expres şi fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, conform cărora:
„Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se înfiinţează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 508/2004 (privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T.) dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004).
De asemenea Înalta Curte constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor". Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
De reţinut este şi faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă instanţă, ceea ce presupune că nu se poate face abstracţie de practica deja existentă la nivelul instanţei în care, admiţând cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la D.I.I.C.O.T., au fost reţinute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul U.E.".
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază ca hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl priveşte pe recurentul G.V., motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va anula hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe recurent, va admite cererea acestuia şi îl va obliga pe intimat să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.V. împotriva hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe recurent.
Obligă C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5041/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2305/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
