ICCJ. Decizia nr. 2305/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2305/2009
Dosar nr. 10518/1/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cereri adresate C.S.M., mai mulţi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, printre care şi B.E. şi D.D., au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerând că există o discriminare între procurorii care au obţinut acest grad ca efect al numirii în cadrul D.I.I.C.O.T. sau în cadrul D.N.A. şi ceilalţi procurori, care sunt obligaţi să susţină concursul în vederea avansării în gradul profesional superior.
În acest sens au fost invocate hotărâri irevocabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au admis recursuri declarate împotriva unor hotărâri ale Plenului C.S.M.
Cererea a fost motivată prin faptul că nu se solicită promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci numai recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, iar prin hotărârile pronunţate de instanţa supremă s-a reţinut că în hotărârile Plenului C.S.M. se face o confuzie între instituţia promovării şi cea a numirii procurorilor, iar nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorii în cauză au arătat că îndeplinesc condiţia de a avea cel puţin 6 ani vechime în funcţie, iar experienţa profesională dobândită este cel puţin echivalentă cu cea a procurorilor care au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a numirii la D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. Totodată, au arătat că exercită acte profesionale de competenţa materială a procurorilor aflaţi iniţial la nivel de parchet de pe lângă judecătorie, deveniţi procurori cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin hotărârea nr. 1060 din 16 octombrie 2008, Plenul C.S.M., în temeiul dispoziţiilor art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, a respins cererile formulate de procurorii în cauză, între care şi B.E. şi D.D.
Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reţinut că gradul profesional corespunzător parchetelor de pe lângă Tribunal, Curte de Apel sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dobândeşte numai în urma promovării examenului sau concursului prevăzut de art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege: vechime, calificativul „foarte bun" şi lipsa sancţiunilor disciplinare.
Împotriva hotărârii nr. 1060 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au declarat recurs procurorii B.E. şi D.D.
În cuprinsul recursului se apreciază că hotărârea atacată se întemeiază exclusiv pe aprecierea că evoluţia carierei profesionale a procurorilor şi judecătorilor este rezultatul numai al promovării examenelor de grade profesionale concretizate în concursurile organizate pentru obţinerea unei funcţii de execuţie superioare celei deţinute.
Recurenţii consideră că hotărârea atacată nu analizează şi cealaltă cale de promovare, instituită prin legile de organizare şi funcţionare ale structurilor speciale ale M.P. – promovarea directă, fără susţinere de examen şi concursuri, pe baza unui „interviu".
În justificarea cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii în cauză arată că promovarea directă presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
- o vechime de 6 ani în profesie;
- buna moralitate;
- buna pregătire profesională.
iar îndeplinirea acestor condiţii se verifică atât cu ocazia interviului, cât şi în mapa profesională a candidatului.
Mai arată recurenţii că, deşi n-au fost supuşi probei interviului, procurorii care, într-un stadiu procesual sau altul au avut de soluţionat cauze instrumentate în faza urmăririi penale de D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. au dovedit abilităţi profesionale corespunzătoare adoptării de soluţii în acord cu legile de drept material şi procesual în vigoare, exercitând acte procesuale de competenţa materială a structurilor respective şi contribuind la finalizarea actului de justiţie.
Apreciază că au desfăşurat o activitate profesională absolut identică cu cea din faza urmăririi penale şi carenu poate fi considerată mai puţin importantă sau utilă.
Recurenţii opinează că singurul lucru care îi diferenţiază de procurorii care îşi desfăşoară activitatea în structurile speciale ale M.P. îl reprezintă nesusţinerea probei interviului, pe care îl consideră o procedură formală. În acelaşi timp, critică sentinţa atacată şi prin prisma principiului constituţional al egalităţii în drepturi, considerând că se acreditează ideea că activitatea procurorului judiciarist se bucură de recunoaştere şi fără parcurgerea probei interviului, considerând că simpla apartenenţă la o structură specială nu justifică tratamentul salarial diferenţiat între cele două categorii de procurori, atâta timp cât criteriile de evaluare a muncii prestate sunt identice.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, pe următoarele considerente:
- recurenţii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi nu au fost numiţi sau promovaţi anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. De asemenea, nu au susţinut examen sau concurs de promovare în funcţii de execuţie pentru a obţine gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- potrivit art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, promovarea procurorilor se face numai prin examen sau concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege;
- hotărârile invocate de recurenţi ca practică judiciară privesc doar procurorii numiţi în cadrul structurilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., recurenţii negăsindu-se într-o asemenea situaţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate şi susţinerile intimatului, precum şi cu înscrisurile depuse la dosar şi dispoziţiile legal aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenţii îndeplinesc funcţii de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, nefiind numiţi în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori în structurile specializate ale D.N.A. ori ale D.I.I.C.O.T.
C.S.M. a definit, în cuprinsul hotărârii nr. 878/2007, noţiunea de grad profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează cariera magistraţilor".
Modalităţile de dobândire a gradului profesional enunţate presupun o selecţie riguroasă a candidaţilor.
Ca urmare, susţinerile recurenţilor referitoare la identitatea activităţii pe care o desfăşoară cu cea a procurorilor de la structurile specializate ale M.P., ori la diferenţele salariale existente faţă de aceste categorii de procurori nu pot fi primite prin prisma faptului că aceştia nu au parcurs niciuna din modalităţile enunţate de dobândire a gradului profesional superior.
Aceştia nu se găsesc într-o situaţie identică cu procurorii din D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., numiţi în funcţii printr-o procedură specială prevăzută de lege, astfel că nu pot invoca discriminarea la care ar fi supuşi.
Prin urmare, se va dispune respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. şi D.D. împotriva hotărârii nr. 1060 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3092/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
