ICCJ. Decizia nr. 2639/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2639/2009
Dosar nr. 1266/33/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 august 2008, reclamanta SC T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea Deciziei nr. 105 din data de 31 martie 2008 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că se impune anularea actului fiscal atacat, întrucât organele abilitate ale pârâtei au procedat la suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, însă acestea nu au sesizat organele de cercetare penală.
Se mai arată că măsura dispusă de către organele administrative este una abuzivă, iar menţinerea acesteia încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
Prin sentinţa nr. 596 din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei SC T. SRL Baia Mare şi a dispus anularea Deciziei nr. 105 din 31 martie 2008 emisă de A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că, urmare a controlului efectuat de către organele vamale, s-a stabilit că reclamanta are unele obligaţii fiscale la bugetul consolidat al statului, însă nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, simplele susţineri din cuprinsul deciziei contestate nefiind suficiente.
Împotriva sentinţei pronunţare de către instanţa de fond a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentrunelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de fond contravine prevederilor art. 214 alin. (1) C. proCod Fiscal şi a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte întâietatea acţiunii penale în raport cu cea civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a arătat că instanţa de fond a aplicat normele de procedură fiscală în concordanţă cu probele cauzei, în speţă nefăcându-se dovada sesizării organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 108 C. proCod Fiscal
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003, organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, pentru a se dispune măsura suspendării contestaţiei administrative nu este suficient ca în actul de control fiscal să fie consemnată opinia autorităţii fiscale privind existenţa unor indicii ale săvârşirii unei infracţiuni ci se impune îndeplinirea condiţiei de a fi fost sesizate organele penale competente.
Or, în speţă, o astfel de dovadă nu a fost făcută de autoritatea fiscală, nici în faza judecăţii de fond, nici în recurs nefiind depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că actele administrativ fiscale au fost înaintate unui organ de urmărire penală ca urmare a identificării unor indicii infracţionale.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 596 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2634/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2651/2009. Contencios → |
|---|
