ICCJ. Decizia nr. 2598/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2598/2009
Dosar nr. 852/42/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 19 august 2008, reclamanta Ş.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi C.M., anularea Hotărârii nr. 403 din 22 iulie 2008 pronunţată de pârâtul C.N.C.D. în Dosarul nr. 6826/2008 întrucât este nelegală. Totodată, a cerut să se constate că, prin respingerea cererii de constatare a îndeplinirii condiţiilor pentru a deveni mediator pe motiv că, masterul absolvit, acreditat de M.E.C. nu este agreat de C.M., a fost discreditată în comparaţie cu persoanele ale căror cereri au fost admise; să se aplice C.M., sancţiunea contravenţională reglementată de OG nr. 137/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este absolventă a F.D. din cadrul U.B. şi a unui program de master organizat de Universitatea T.M., având o vechime în profesia juridică de peste 28 de ani şi a depus cerere pentru a fi acreditată în profesia de mediator.
Iniţial, cererea a fost respinsă de pârâtul C.M. pentru lipsa vechimii în muncă de 3 ani, iar ulterior, pentru că studiile de master nu sunt agreate de C.M.
Pârâtul C.N.C.D. prin Hotărârea contestată nr. 403 din 22 iulie 2008 a respins cererea reclamantei, cu motivarea că faptele prezentate nu reprezintă discriminare.
Pârâtul C.M. a solicitat prin întâmpinare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că pârâta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizată să exercite activitatea de mediator, întrucât programul de master absolvit de reclamantă nu a fost avizat de C.M.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 182 din 11 septembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Ş.M. în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi C.M.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu a fost avizat de pârâtul C.M. nici un program postuniversitar de nivel master, astfel că nu se poate susţine că reclamanta a fost discriminată în raport cu alte persoane aflate în situaţie similară, situaţia prezentată de reclamantă neîncadrându-se în nici una din prevederile OG nr. 137/2000, în ceea ce priveşte încriminarea şi sancţionarea faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta Ş.M., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că: Hotărârea nr. 516 din 2 martie 2008 şi Decizia nr. 19 din 19 aprilie 2008 emise de pârâtul C.M. sunt nefondate şi dau naştere unei situaţii de discriminare, pârâtul asumându-şi prerogativa de a selecta masterele acreditate de M.E.C., chiar în situaţia în care acestea au fost finalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006 privind medierea. Astfel, se pune problema avizării doar a cursurilor de formare care se derulează după data publicării în M. Of. a standardelor de formare, întrucât cele aflate în derulare sunt supuse reglementărilor în vigoare la momentul începerii lor.
Recurenta susţine că, cererea sa a fost respinsă fără bază legală, întrucât procedura de autorizare a mediatorilor a fost ulterior publicată, după expirarea termenului pentru depunerea documentelor, iar masterul pe care l-a absolvit a fost finalizat imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006, aşa încât nu poate fi cenzurat de C.M. pe motiv că nu are programa conformă Standardului de formare a mediatorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 2007.
Recurenta susţine de asemenea că, starea de discriminare pe care o reclamă, este dată de împrejurarea că, instituţia îşi rezervă dreptul de a selecta persoanele care depun dosare pentru a fi mediatori, în funcţie de cursurile de master urmate de aceştia - drept pe care C.M. nu şi-l poate aroga, pentru a justifica respingerea dosarelor depuse de persoanele care vor să devină mediatori.
Examinând sentinţa atacată, criticile formulate în recurs, dispoziţiilor legale incidente pricinii şi potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Pârâtul C.N.C.D. constată în Hotărârea nr. 403/2008 că, faptele prezentate nu prezintă discriminare întrucât C.M. a recurs la procedura de avizare a masterelor în domeniul medierii, conform prevederilor legale care urmăresc impunerea unei calităţi ridicate la nivelul formării profesionale în domeniu.
Această atribuţie de avizare este prevăzută de art. 20 lit. c) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. De asemenea, art. 18 lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.M. prevede ca atribuţie de control, avizarea de programe universitare de nivel master în domeniul medierii, reţinându-se că, nu a fost avizat de C.M. nici un program postuniversitar de nivel master, astfel încât nu se poate reţine că, recurenta-reclamantă a fost discriminată, în raport cu alte persoane aflate în situaţie similară.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, din analiza prevederilor OG nr. 137/2000 în ceea ce priveşte încriminarea şi sancţionarea faptelor, se constată că, situaţia prezentată de recurentă nu se încadrează în nici una din ipotezele actului normativ.
Lipsa avizului programului de master absolvit de reclamantă echivalează cu neîndeplinirea uneia din condiţiile a căror îndeplinire este cerută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 192/2006 pentru dobândirea calităţii de mediator.
Se reţine că, Hotărârea nr. 403/2008 emisă de C.N.C.D. contestată de reclamantă este legală, fiind bazată pe jurisprudenţa C.E.D.O., cu referire la art. 14 din C.E.D.O., care a apreciat că, diferenţa de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, în cauză nefiind distincţie între recurentă şi alte persoane aflate în situaţie analogă sau comparabilă, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.M. împotriva sentinţei nr. 182 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2629/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
