ICCJ. Decizia nr. 2676/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2676/2009
Dosar nr. 403/33/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 martie 2008, reclamanta S.A. a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 22585 din 4 februarie 2008 emisă de C.J.P. Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată din Legea 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 366 din 8 aprilie 2 008 a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 22585 din 4 februarie 2008 emisă de autoritatea pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada decembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin acesteia începând cu data de 3 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că din declaraţiile martorei I.M. căreia i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice rezultă că şi reclamanta, în data de 5 decembrie 1940 împreună cu părinţii P. şi I. s-au refugiat din localitatea Sîmboieni în localitatea Cămăraş de unde s-a reîntors în localitatea de domiciliu la data de 12 mai 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că probatoriile administrate în cauză nu sunt suficiente şi veridice şi că instanţa nu a manifestat maximă diligenţă şi nu a administrat toate probele necesare pentru relevarea adevărului şi formarea unei intime convingeri.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În speţă, prin probele administrate în condiţiile dispoziţiilor legale susmenţionate, reclamanta a demonstrat că a avut calitatea de persoană refugiată din motive de persecuţie etnică în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Astfel au fost depuse la dosar două declaraţii autentice ale martorilor D.I. şi I.M., din care rezultă că reclamanta S.A., născută Oltean la data de 10 aprilie 1932 în localitatea Sîmboieni, judeţul Gherla, s-a refugiat din motive de persecuţie etnică la data de 5 decembrie 1940, împreună cu familia, din localitatea Sîmboieni în localitatea Cămăraş, de unde s-a întors în localitatea natală la 12 mai 1945.
Distinct de aceste declaraţii au fost depuse şi actele de stare civilă ale reclamantei care susţin cele declarate de cei doi martori.
Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile legale precizate, instanţa în mod corect a stabilit calitatea de persoană refugiată din motive etnice a reclamantei.
A pronunţa o soluţie contrară bazată pe susţinerile recurentei pârâte în sensul că declaraţiile celor doi martori sunt mincinoase, în lipsa unor dovezi clare care să susţină aceste afirmaţii, respectiv a înscrierii în fals a celor susţinute de martori ar însemna încălcarea principiilor de drept şi a normelor legale stabilite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 366 din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2672/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2677/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
