ICCJ. Decizia nr. 2684/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2684/2009
Dosar nr. 1759/57/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub Dosar nr. 1759/57 din 2 decembrie 2008, reclamanta SC N. SRL Şoimuş - Balata a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Timişoara să se dispună în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 29325 din 30 septembrie 2008 până la data pronunţării instanţei de fond.
În motivarea cererii se arată că prin Decizia de impunere nr. 29325 din 30 septembrie 2008 reclamanta a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 840.718 lei reprezentând accize aferente cărbunelui livrat cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente, decizie emisă în baza actelor de control întocmite de către organele vamale, acte fiscale împotriva cărora a formulat contestaţie înregistrată cu nr. 31842 din 21 octombrie 2008, iar până la soluţionarea contestaţiei susţine că se impune suspendarea executării deciziei de impunere, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În drept a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost timbrată legal cu 10 lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.
Reclamanta a consemnat la C.E.C. Bank - Sucursala Deva cu recipisa nr. 428084/1 din 14 ianuarie 2009 cauţiunea în sumă de 126.108 lei stabilită de instanţă, în baza prevederilor art. 215 C. proCod Fiscal
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 13/F/CA din 14 ianuarie 2009 a admis cererea formulată de SC N. SRL Şoimuş, judeţul Hunedoara şi a suspendat executarea Deciziei nr. 29325 din 30 septembrie 2008 până la pronunţarea pe fond a cauzei.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă în sensul că prin executarea actului administrativ atacat reclamanta ar fi pusă în imposibilitatea continuării activităţii şi a contractelor încheiate cu beneficiarii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Timişoara criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamanta nu a dovedit existenţa condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în motivarea cererii de suspendare făcând trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămata nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate".
Din interpretarea acestor dispoziţii precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare, formulată după sesizarea autorităţii publice care a emis actul, trebuie îndeplinite trei condiţii în mod cumulativ şi anume depunerea unei cauţiuni, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
În ceea ce priveşte plata cauţiunii rezultă din recipisa depusă la dosar că a consemnat suma de 126.108 lei stabilită de instanţă conform art. 215 C. proCod Fiscal
În ceea ce priveşte celelalte două condiţii se reţin următoarele:
Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, defineşte atât „paguba iminentă" cât şi „cazurile bine justificate".
Astfel, „paguba iminentă" este definită, în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării societăţii.
În cauză, reclamanta a dovedit cu înscrisuri începerea executării silite (Dosar execuţional nr. 13 4559/2008) iar prin trecerea la executarea deciziei având în vedere cuantumul sumei reclamanta ar fi pusă în imposibilitatea continuării activităţii şi respectării contractelor încheiate cu beneficiarii ca urmare a blocării conturilor prin poprire şi a indisponibilizării şi scoaterii la vânzare a utilajelor de producţie.
Cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, aceea a „cazului bine justificat" este definită, în art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Şi această condiţie este îndeplinită în cauză având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate ale actelor atacate. Este adevărat că aceste motive vor fi analizate de instanţa care verifică legalitatea actelor contestate, dar textul de lege cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Astfel că prima instanţă a analizat corect cauza dedusă judecăţii şi probele administrate în dosar cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat.
Pe de altă parte trebuie avută în vedere şi Recomandarea Consiliului Europei – Comitetul de Miniştri nr. R (89) 8 privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ care vizează acordarea măsurii protecţiei provizorii împotriva unui act administrativ la cererea reclamantului.
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V.D.R.V. Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 13/F/CA din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2681/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2702/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
