ICCJ. Decizia nr. 287/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 287/2009
Dosar nr. 244/103/2006
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 26 iulie 2008, Garda Financiară – Comisariatul General din cadrul M.E.F., a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 54/2007 a Curţii de Apel Bacău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru soluţionare pe fond.
În motivarea cererii s-a susţinut prin Decizia nr. 73/2006, intimatu-reclamant N.C. a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisă în baza art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, pentru încălcarea normelor legale cu privire la organizarea şi conducerea activităţii secţiei în ceea ce priveşte serviciul de permanenţă pe secţie, cât şi în ceea ce priveşte respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotarea secţiei.
Contestaţia petentului împotriva deciziei nr. 73/2006 a fost respinsă prin Decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, menţionându-se sancţiunea disciplinară.
În mod greşit a susţinut recurenta, intimatul-reclamant a formulat acţiune în contencios administrativ, numai împotriva deciziei nr. 73/2006, act subsecvent Deciziei nr. 114 din 30 octombrie 2006, deci acţiunea este (consideră recurenta) inadmisibilă.
Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este greşită întrucât s-a aplicat greşit legea, respectiv textul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, aplicarea directă de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, respectiv comisarul general conform art. 3 alin. (3) din HG nr. 1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, sancţiunea.
Mai mult, recurentul a susţinut că „HG nr. 1538/2003 are forţă juridică inferioară Legii nr. 188/1999 şi că, în caz de contradictorialitate între două acte normative se aplică dispoziţiile actului normativ cu o forţă juridică superioară în piramida ierarhiei actelor normative.
Deci a susţinut recurentul, sancţiunea se poate aplica direct (art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999) şi fără avizul ministrului delegat pentru coordonarea autorităţilor de control pentru funcţiile de conducere.
În faţa instanţei de recurs nu s-au administrat probe noi.
În raport de sentinţa atacată în cauză, de motivele de recurs formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 54 din 30 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea formulată de reclamantul N.C. împotriva pârâtei Garda Financiară – Comisariatul General, s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisarul general al Gărzii Financiare în ce priveşte sancţiunea disciplinară a reclamantului N.C.
S-a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Neamţ sub nr. 244/103/2003, reclamantul N.C. a chemat în judecată Garda Financiară – Comisariatul General, solicitând anularea Deciziei nr. 73/2006 de sancţionare disciplinară cu „mustrare scrisă".
Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că Decizia a fost emisă de o persoană neabilitată de lege, respectiv Comisarul General al Gărzii Financiare.
Curtea de Apel Bacău a reţinut că prin ordinul nr. 1137 din 9 septembrie 2002 emis de M.F.P., intimatul - reclamant a fost numit începând cu 15 august 2002, în funcţia publică de conducere de comisar şef secţie în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ.
S-a mai reţinut că prin procesul-verbal înregistrat la Comisariatul General din 6 iunie 2006, întocmit de Comisariatul Regional Bacău, s-a constatat că autoturismul din dotarea Gărzii Financiare Neamţ nu este parcat la sediul instituţiei (instituţia neavând garaje în folosinţă).
Prin raportul din 23 iunie 2006 întocmit de Comisariatul Regional Bacău, s-a propus aplicarea sancţiunii cu mustrare scrisă. Ca atare, prin Decizia nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisariatul General s-a constatat că intimatul-reclamant a încălcat normele legale cu privire la organizarea şi conducerea activităţii secţiei referitor la serviciul de permanenţă pe secţie cât şi respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotare şi s-a decis sancţionarea disciplinară a reclamantului cu „mustrare scrisă".
Reclamantul a contestat Decizia nr. 73/2006, iar prin Decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 emisă de Comisariatul General – Comisia de disciplină s-a menţinut măsura dispusă prin Decizia nr. 73/2006.
Prin sentinţa atacată cu recurs în cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 188/1999, reprezintă norma generală în ce priveşte categoria funcţionarilor publici. În cauza de faţă însă, sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 1538/2003, act normativ care, la art. 2 alin. (3) (în forma în vigoare la data emiterii deciziei), stabileşte: „Comisarul general numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie, printre alţii, pe comisarii care conduc secţiile judeţene potrivit legii, cu avizul ministrului delegat pentru coordonarea activităţii de control pentru funcţiile de conducere".
Instanţa de fond a înlăturat susţinerea pârâtei că Legea nr. 188/1999 primează, având forţă juridică mai mare decât hotărârea de Guvern, întrucât în cauză nu este în discuţie ierarhia actelor normative ci aplicarea principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală. Aşa fiind a reţinut expres, instanţa de fond, atâta timp cât HG nr. 1539/2003 prevede avizul ministrului delegat pentru sancţionarea comisarilor, instanţa nu poate reţine incidenţa art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, astfel încât s-a concluzionat în sensul că sancţiunea a fost aplicată fără a se avea în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din HG nr. 1538/2003.
Instanţa de fond a precizat prin hotărârea atacată că prin folosirea sintagmei „cu avizul…." Legiuitorul nu a lăsat la apreciere necesitatea avizului, dispoziţia fiind imperativă.
Analizându-se recursul declarat împotriva sentinţei nr. 54 din 30 aprilie 2007, pronunţat de Curtea de Apel Bacău se constată că este neîntemeiat şi va fi respins.
Intimatul N.C. funcţiona în calitate de comisar şef secţie al Gărzii Financiare (secţia neamţ). Prin Decizia nr. 73 din 26 iunie 2006 emisă de Comisarul general al Gărzii Financiare reţinându-se că ar fi încălcat „normele legale cu privire la organizarea şi conducerea activităţii Secţiei referitor la Serviciul de permanenţă pe secţie cât şi respectarea locului de parcare a autoturismelor din dotare, i s-a aplicat sancţiunea disciplinară de „mustrare scrisă".
Prin Decizia nr. 114 din 30 octombrie 2006 a Comisariatului general s-a respins contestaţia împotriva sancţiunii aplicate.
Sancţiunea a fost aplicată corect de conducătorul instituţiei publice, dar fără a se avea în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din HG nr. 1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare dispoziţie specială derogatorie de la dreptul comun în materie pentru funcţionarii publici respectiv Legea nr. 188/1999.
Potrivit alin. (3) al art. 2 din HG nr. 1538 din 18 decembrie 2003, publicată în M. Of., Partea 1 nu 12 din 8 ianuarie 2004:"comisarul general reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii, numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţii personalul din structura Comisariatului general, comisarii-şefi, comisarii - şefi adjuncţi ai comisariatelor regionale şi ai Comisariatului Municipiului Bucureşti, precum şi comisarii care conduc secţiile judeţene, potrivit legii, cu avizul ministrului delegat, pentru coordonarea autorităţilor de control pentru funcţiile de conducere.
Acest aviz nu a fost dat în cauză, astfel încât măsura disciplinară de „mustrare scrisă" aplicată intimatului este nelegală. Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond de admitere a acţiunii în contencios administrativ, formulată de N.C. şi constatarea nulităţii sancţiunii aplicate este întemeiată, recursul urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară – Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 54/2007 din 30 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 334/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
