ICCJ. Decizia nr. 342/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 342/2009
Dosar nr. 16130/54/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 12 decembrie 2006, reclamantul I.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 136 din 28 iunie 2006, prin care pârâta U.N.B.R. i-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 307 din 8 septembrie 2005, prin care i-a fost respinsă cererea de reînscriere în tabloul avocaţilor Baroului Dolj.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 51/1995 şi de Statutul Avocaţilor, nu a fost audiat pentru a-şi exercita dreptul la apărare, nu a fost avertizat înainte de luarea măsurii suspendării din exercitarea calităţii de avocat, iar dispoziţiile art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995, anterioare modificării prin Legea nr. 255/2004, nu aveau caracter imperativ, ci supletiv.
Pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 53 alin. (2) lit. c) şi lit. m) din Legea nr. 51/1995, prevederi pe care le-a considerat contrare dispoziţiilor art. 41 din Constituţia României, art. 8,10 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6, art. 13, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 1096 din 22 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale, care a reţinut, în esenţă, caracterul legitim al instituirii unor obligaţii pentru cei care exercită o anumită profesie reglementată şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei care încalcă regulile prevăzute de lege.
Prin sentinţa nr. 84 din 14 martie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul a fost suspendat din exercitarea profesiei până la plata integrală a taxelor profesionale aferente perioadei 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, astfel încât refuzul rezolvării de reînscriere în tabloul avocaţilor este temeinic şi legal.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând casarea ei ca fiind netemeinică şi nelegală şi, în fond, admiterea acţiunii sale.
În motivarea căii de atac, care nu cuprinde critici structurate potrivit art. 304 C. proc. civ., recurentul – reclamant a arătat că măsurile luate de Baroul Dolj împotriva lui sunt de natură politică, iar instanţele de judecată au achiesat la toate acele măsuri abuzive, neluând în considerare actele pe care le-a pus la dosar şi respingând cererea de eşalonare a plăţilor restante.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimata – pârâtă U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că deciziile privind refuzul reînscrierii în tabloul avocaţilor succed aplicării unei sancţiuni cu suspendarea exercitării profesiei de avocat până la plata efectivă a taxelor profesionale, potrivit, potrivit art. 27 lit. c) şi art. 23 lit. m) din Legea nr. 51/1995 şi art. 39 şi următoarele din Statutul profesiei de avocat.
Printr-o cerere depusă la dosarul de recurs la data de 9 ianuarie 2009, recurentul – reclamant a invocat o excepţie de prescripţie extinctivă, arătând că de la data naşterii dreptului de creanţă al Baroului Dolj (2003) au trecut mai mult de 3 ani şi făcând referire la prevederile art. 1 şi următoarele din Decretul nr. 167/1958.
Această excepţie de ordine publică nu are însă legătură cu obiectul cauzei, care nu priveşte valorificarea dreptului de creanţă al Baroului Dolj, că exercitarea unui control de legalitate asupra actelor administrative emise de intimaţii – pârâţi, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 81 din 16 ianuarie 2004, Baroul Dolj a dispus suspendarea exercitării profesiei de avocat de către recurentul – reclamant până la plata integrală a taxelor profesionale şi a penalităţilor aferente, pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003.
Măsura a fost dispusă în temeiul art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data respectivă, care prevede expres suspendarea calităţii de avocat în caz de neplată a taxelor şi contribuţiilor profesionale timp de 6 luni de la scadenţă până la lichidarea lor integrală şi al art. 53 alin. (2) lit. n) din aceeaşi lege, care conferă Consiliului baroului atribuţia de a dispune suspendarea din exercitarea profesiei, dacă avocatului i s-a dat un avertisment pentru neplata debitelor şi nu s-a conformat.
Acea decizie a fost supusă controlului de legalitate în faţa instanţei de contencios administrativ, acţiunea reclamantului fiind respinsă de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 348 din 8 septembrie 2005, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1033 din 28 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi intrată în puterea lucrului judecat.
O hotărâre judecătorească pronunţată în cadrul unui proces în care au fost respectate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare şi fundamentată pe o analiză riguroasă a probelor administrate nu poate fi considerată o „achiesare" la măsurile dispuse de una dintre părţi.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în condiţiile în care nici până la această dată recurentul – reclamant nu a făcut dovada plăţii sumelor datorate – plată care ar fi avut ca efect încetarea măsurii exercitării profesiei – nu poate fi reţinut caracterul nejustificat al refuzului reînscrierii în tabloul avocaţilor, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 [art. 2 alin. (1) lit. h) în forma în vigoare la data introducerii acţiunii].
Exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al structurilor profesionale emitente nu poate fi reţinută nici prin prisma unei pretinse neluări în considerare a unor cereri de eşalonare a plăţilor restante, dată fiind vechimea debitelor a căror neachitare a dus la suspendarea exercitării profesiei (1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2003).
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii potrivit art. 3041 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul – reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţii – pârâţi conform chitanţelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinţei nr. 84 din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul – reclamant la plata către intimata U.N.B.R. a sumei de 800 lei şi către intimatul Baroul Dolj a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 345/2009. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
