ICCJ. Decizia nr. 2869/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2869/2009
Dosar nr. 5054/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 martie 2007, SC U. SA Bucureşti şi SC CFR SA Bucureşti, au solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 283 din 28 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
În cadrul acestei acţiunii SC U. SA Bucureşti a invocat excepţia de nelegalitate a ordinelor M.I.T.P.L. nr. 457 din 27 martie 2002 şi nr. .901 din 21 iunie 2002, precum şi a HG nr. 1387 din 2 septembrie 2004.
Prin încheierea din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială a dispus sesizarea secţiei de contencios administrativ cu soluţionarea acestei excepţii.
Astfel investită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 460 din 5 februarie 2008 a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate invocată de SC U. SA Bucureşti reţinând pentru aceasta că în ce priveşte HG nr. 1387 pentru aprobarea contractului de activitate a SC C.F.R. SA şi a contractului de activitate a S.N.T.F.C. - pentru perioada 2004 – 2006, a fost legal emisă cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi cu avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ. S-a mai reţinut că dispoziţiile acestei hotărâri de guvern nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, contractele aprobate producându-şi efecte de la data semnării lor.
În ce priveşte Ordinul M.T.C.T. nr. 302 din 23 februarie 2004 s-a reţinut că prin el s-a modificat Tabelul 3 din anexa la Ordinul M.L.P.T.L. nr. 457/2002 pentru aprobarea metodologiei privind tariful de utilizare a infrastructurii feroviare, tarif stabilit şi aplicat de la 1 martie 2004 şi convenit de părţi în baza contractului acces 1/652/2003- cu caracter obligatoriu fiind nerelevant din acest punct de vedere că nu a fost publicat în M. Of.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC U. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a invocat ca şi motiv de casare faptul că instanţa de fond respingând excepţia de nelegalitatea a H.G .nr. 1387/2004 a făcut trimitere la dispoziţiile generale de reglementare ale Legii nr. 24/2000 fără a se pronunţa asupra încălcării punctuale a dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (1), art. 11 alin. (4) şi art. 73 alin. (2) din acest act normativ.
S-a invocat în acelaşi timp motivarea confuză şi contradictorie a instanţei de fond care reţine că prin HG nr. 1387/209 s-au aprobat noile contracte de activitate, cele vechi încetându-şi valabilitatea. În acest sens, instanţa reţine perioada 2004-2007, ori tocmai intervalul 1 ianuarie 2004 - 9 septembrie 2004 face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Recurenta a mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut că Ordinul M.T.C.T. nr. 302/2004 este legal emis în baza HG nr. 412/2004 în condiţiile în care la data emiterii această hotărâre nu există ca act normativ.
În fine, o ultimă critică a avut în vedere că prin hotărârea instanţei de fond nu s-au motivat în nici un fel nelegalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (4) din anexa 1 la HG nr. 1387/2004.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin HG nr. 1387/2004 a fost aprobat contractul de activitate a SC C.F.R.SA pentru perioada 2004 – 2007 stabilindu-se obligaţiile reciproce ale C.M.T. pentru asigurarea stării tehnice şi de exploatare a infrastructurilor feroviare, care să garanteze condiţiile de desfăşurare a transporturilor de marfă şi călători în condiţii de siguranţă a circulaţiei.
La data intrării în vigoare a acestei hotărârii - respectiv 9 septembrie 2004, utilizarea infrastructurii feroviare era reglementată în temeiul contractului de acces 1/652/2003 valabil până la 7 februarie 2005, astfel încât HG nr. 1387/2004 nu încalcă prin dispoziţiile sale principiul neretroactivităţii, contractul de activitate pe care l-a aprobat producându-şi efecte după cum corect a reţinut instanţa fondului din momentul semnării şi nu de la data intrării în vigoare a hotărârii.
În ce priveşte nelegalitatea acestei hotărâri în raport cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, legal şi temeinic s-a reţinut că elaborarea ei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 555/2001 precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă - proiectul de hotărâre fiind avizat atât de M.. şi M.J. cât şi de Consiliul Legislativ conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 73/1993 republicată.
Faptul că instanţa s-a referit în general la aceste Norme de reglementare şi nu punctual la diferite texte din Legea nr. 24/2000, nu constituie un motiv de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 302/2004, cum acesta este un act administrativ cu caracter individual, în mod corect s-a reţinut de către instanţa fondului că el nu se supune dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în sensul obligativităţii publicării în M. Of. Pe de altă parte, soluţionarea litigiului în fond nu este condiţionată de existenţa acestui ordin, tarifele prevăzute de acesta fiind în deplină concordanţă cu cele prevăzute de părţi în contractul de acces 1/652/2003.
În raport de aceste considerente urmează a se reţine ca fiind legală şi temeinică hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC U. SA Bucureşti şi pe cale de consecinţă urmează a fi respins recursul declarat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 460 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2881/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
