ICCJ. Decizia nr. 2950/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2950/2009
Dosar nr. 10005/1/200.
Şedinţa public de la 28 mai 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2008, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, B.E. a chemat în judecată Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Iaşi, solicitând refacerea actelor de urmărire penală întocmite de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 759/P/2006.
În motivarea cererii sale, întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, petentul arată, în esenţă, că, prin actele întocmite în dosarul nr. 759/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost vătămat, vătămare constând în arestarea sa.
Cererea este inadmisibilă.
Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Rezultă din dispoziţiile legale citate că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum acesta este caracterizat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului legal amintit, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative.
În cauză, însă, actele de urmărire penală, împotriva cărora se plânge petentul, nu sunt acte administrative în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, iar împotriva acestora pot fi exercitate căile de atac speciale, reglementate corespunzător de Codul de procedură penală iar nu de legea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel încât şi sub acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de B.E., în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Iaşi, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2982/2009. Contencios → |
|---|
