ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2946/2009
Dosar nr. 1305/55/200.
Şedinţa publică din 28 mai 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 355 din 5 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A.F.H.Z., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care solicita obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubire şi a dobânzilor aferente, conform procesului verbal nr. 113 din 15 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie solicitarea reclamantei de obligare a autorităţii pârâte la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri şi dobânzi aferente, conform procesului verbal de constatare şi evaluare a pagubele nr. 113 din 15 aprilie 2006, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 381/2002.
Potrivit art. 9 -12 din Legea nr. 381/2002 şi pct. 9 şi 14 din Ordinul nr. 419/2002 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, într-o asemenea împrejurare cererea, însoţită de actele constatatoare, se depune la direcţiile
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene.
În speţă, reţine instanţa de fond, cererea reclamantei a fost soluţionată la data de 2 LXI.2006, prin respingerea ei, situaţie în care reclamanta trebuia să respecte dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a introduce acţiunea la instanţa de judecată în termenul de 6 luni, calculat conform ipotezelor prevăzute la lit. a)-e), ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, acţiunea fiind prescrisă.
Împotriva sentinţei nr. 355 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal A.F.H.Z., prin care s-a solicitat, în principal, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe şi, în subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii civile formulată împotriva intimatei Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu sediul în Bucureşti, sector I, în sensul obligării acestuia la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri, a dobânzilor aferente şi a cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că prima instanţă a respins în mod greşit ca prescrisă acţiunea formulată de reclamant, considerând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul de a introduce acţiunea în termenul de şase luni calculat conform ipotezelor prevăzute la lit. a) - e).
Prima instanţă, s-a mai arătat, în mod eronat, a schimbat natura litigiului, având în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 17 C. com., legea consideră ca fapte de comerţ asigurările terestre în contra daunelor, astfel că obiectul litigiului este unul comercial şi nu unul de natură contencios-administrativă, aşa cum 1-a considerat prima instanţă.
În aceste condiţii, având în vedere existenţa contractului de asigurare nr. B 820, seria 0017259, contract prin care a fost asigurată o suprafaţă de 50 ha cultivată cu grâu şi care asigurătorul A.G.W.S. se obliga să despăgubească reclamantul pentru daunele produse culturilor agricole de îngheţurile târzii de primăvară, grindină, efectele directe, mecanice ale ploilor torenţiale şi ale furtunilor, precum şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, prin care s-au alocat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor o sumă destinată despăgubirii producătorilor agricoli şi subvenţionării primelor de asigurare ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale, a considerat recurentul că acţiunea este justificată, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi urmare rejudecării procesului admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 299, 304 pct. 8 şi 9, art. 304 şi art. 312 C. proc. civ., art. 3 pct. 17 C. com., art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Reclamanta A.F.H.Z. a sesizat instanţa de fond, în mod incontestabil, cu o acţiune în contencios administrativ, întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului de a acorda despăgubirile solicitate pentru culturile afectate de calamităţi naturale în agricultură, potrivit prevederilor Legii nr. 381/2002 şi a Normelor metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 419/2002.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 381 din 1 iunie 2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol şi a unei comisii numite de prefectul judeţului, la propunerea directorului general al direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, comisie formată pe plan local din primar, unul sau doi specialişti de la centru agricol ori, după caz, de la circumscripţia sanitară veterinară zonală şi un delegat din partea organelor judeţene ale Ministerului Finanţelor Publice.
Rezultatul constatărilor şi documentele întocmite în acest scop, în dublu exemplar, semnate de către persoanele implicate în constatarea pagubelor, nominalizate la art. 9, se centralizează la direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi la prefectura judeţului (art. 10 din lege).
Trimiterea documentelor la care face referire art. 10 din Legea nr. 381/2002, la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti trebuie realizată, potrivit art. 14 din Ordinul nr. 419 din 17 septembrie 2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, în termen de 5 zile de la întocmire.
Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti şi direcţiile sanitar veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti au obligaţia, conform art. 12 din Legea nr. 381/2002, predării şi centralizării actelor de constatare şi a transmiterii acestora Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în vederea stabilirii sumelor necesare acordării despăgubirilor.
În cauză, dosarul prin care recurenta A.F.H.Z. a solicitat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Arad acordarea despăgubirilor pentru suprafeţele de teren agricol afectate de calamităţi naturale, a fost respins, cu motivarea că acesta nu a fost depus în termenul de 5 zile de la data întocmirii procesului verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole, stabilit de art. 14 din Ordinul nr. 419/2002.
Recurentei i s-a comunicat soluţia respingerii cererii de acordare a despăgubirilor solicitate pentru suprafeţele de teren agricol afectate de calamităţi naturale la data de 22 noiembrie 2006, iar acţiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la 13 februarie 2008, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În condiţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, acest termen fiind calificat de legiuitor, prin art. 11 alin. (5) teza 1 din Legea contenciosului administrativ, ca fiind de prescripţie.
În consecinţă, în raport de cele mai sus arătate, se constată că în mod corect prima instanţă a respins ca prescrisă acţiunea reclamantei.
Prin urmare, apreciind că motivele de recurs sunt neîntemeiate şi că hotărârea instanţei de fond este legală, se va dispune, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.F.H.Z. împotriva sentinţei nr. 355 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.H.Z. împotriva sentinţei nr. 355 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2950/2009. Contencios → |
|---|
