ICCJ. Decizia nr. 2982/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2982/2009
Dosar nr. 1273/36/200.
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea adresată instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 255 din 6 iulie 2006 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin care a fost admisă contestaţia formulată de B.F. şi s-a stabilit că aceasta nu a fost agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că la solicitarea Ministerului Justiţiei înregistrată cu nr. 10174/C/31.0L pentru efectuarea unor verificări cu privire la posibila calitate de agent colaborator al organelor securităţii ca poliţie politică a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a emis Decizia nr. 166 din 18 mai 2005 prin care a stabilit calitatea de colaborator al securităţii a doamnei B. Ulterior a emis Decizia 255 din 06 iulie 2006 prin care a stabilit că doamna B. nu a făcut poliţie politică, fără să se arate temeiurile acestei decizii, deşi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prevede la art. 23 alin. (5) că „dezbaterile… şi modul de adoptare a deciziilor, precum şi a altor măsuri se consemnează în procesul verbal şi în stenograma de şedinţă".
Anularea deciziei din 6 iulie 2006 s-a solicitat pentru următoarele considerente:
1. Decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a fost adoptată cu majoritate de voturi, din ce 8 membri prezenţi, 4 votând pentru admiterea contestaţiei, doi pentru respingere şi doi s-au abţinut;
2. Decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a fost motivată;
3. Decizia a luat în considerare o audiere din 13 iulie 2006, deşi a fost pronunţată la 06 iulie 2006;
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 16 din legea nr. 187/1999.
Prin încheierea din 31 octombrie 2006 cauza a fost declinată în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii formulată prin întâmpinare. Au fost avute în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 187/1999.
După înregistrarea dosarului pe rolul secţiei civile sub nr. 9838/2/2006 intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţie întrucât Decizia nr. 255/2006 respectă dispoziţiile legale. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din legea nr. 187/1999, astfel cum a fost completată, persoana cu privire la care s-a solicitat verificarea se poate adresa Colegiului cu o contestaţie. In cazul în care nu există elemente noi, Decizia se poate lua ţinându-se seama doar de înscrisurile care au stat la baza adoptării.
în ceea ce priveşte numărul de voturi cu care se poate lua hotărârea, textul de lege face referire la majoritatea simplă - jumătate plus unu din numărul de voturi exprimate, fără a se lua în considerare abţinerile. In acest sens sunt şi prevederile art. 8 alin. (73) din legea nr. 187/1999.
întrucât Decizia menţine materialul probator care a stat la baza primei decizii, ar fi lipsită de sens motivarea în fapt a celei de a doua decizii.
Audierea doamnei F.B. a avut loc la data de 06 iulie 2006, din eroare fiind trecută data de 13 iulie 2006.
La data de 14 februarie 2007 doamna B.F. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu. Prin încheierea din 15 martie 2007 aceasta este introdusă în cauză în calitate de intimat, dat fiind calitatea sa de parte în Decizia contestată.
După depunerea de către intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a documentelor aferente deciziei contestate, contestatorul a formulat „cerere de completare". În cuprinsul acestei cereri se susţine şi se argumentează întrunirea condiţiilor cerute de lege pentru încadrarea intimatei în noţiunea de colaborator al securităţii.
Se arată totodată că orice decizie a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie motivată în fapt şi în drept.
Intimata B.F. a depus întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului.
În motivarea acestei excepţii se arată că procedura prevăzută de legea nr. 187/1999 şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii , vizează două părţi - partea solicitantă, în speţă Consiliul Superior al Magistraturii, şi persoana verificată. Nu poate fi primită susţinerea Ministerului justiţiei că Decizia nr. 166/2006 a fost dată la cererea sa, întrucât în baza adreselor Ministerului de Justiţie a fost dată Decizia nr. 141/2005. Această decizie este definitivă, nefiind contestată.
Ulterior, în urma solicitărilor Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă Decizia nr. 166/2006, Ministerul de Justiţie având calitatea de parte solicitantă numai în ceea ce priveşte Decizia nr. 141/2005, intrată în puterea lucrului judecat.
La termenul din 10 mai 2007 intimata B.F. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a ministrului, în ceea ce priveşte cererea de completare, şi tardivitatea acestei cereri.
La cererea intimatei B.F., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecăţii dosarului la Curtea de Apel Constanţa fiind păstrate actele de procedură îndeplinite.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, sub nr. 964/36/2008 şi trimis la secţia de contencios administrativ a acestei instanţe prin încheierea nr. 3 din 18 iunie 2008, în baza art. 34 din OUG nr. 24/2008, unde a fost înregistrat sub nr. 1273/36/2008.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 971/CA din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă contestaţia Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ca nefondată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond, în baza art. 137 C. proc. civ. a analizat mai întâi, excepţiile invocate pe care le-a respins, respectiv, excepţia lipsei calităţii de reprezentant în depunerea cererii completatoare, excepţia tardivităţii depunerii cererii completatoare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pe fondul cauzei, au fost analizate atât aspecte de formă cât şi de fond ale contestaţiei.
Astfel, a fost analizată legalitatea deciziei sub aspectul numărului de voturi exprimate prin raportare la art. 24 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, articol care prevede că se adoptă decizii, de către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dacă sunt prezenţi cel puţin 8 membri şi cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi.
Decizia atacată a fost adoptată cu votul a 4 membri, din cei 8 prezenţi, 2 membri s-au abţinut şi 2 au votat pentru respingere.
Chiar dacă în cuprinsul deciziei nr. 255 din 6 iulie 2006 s-a trecut ca dată a audierii 13 iulie 2006, aceasta ar reprezenta o simplă eroare materială care nu influenţează legalitatea deciziei.
Instanţa de fond a reţinut că la cererea Consiliului Superior al Magistraturii înregistrată cu nr. P/282/05 din 01 februarie 2005, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a verificat calitatea doamnei F.B. de agent/colaborator al securităţii ca poliţie politică. În urma verificării efectuate în conformitate cu Legea nr. 187/1999, a fost emisă Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005 care a concluzionat că "pe baza materialului probator avut la dispoziţie până la data de 28 iulie 2005 nu s-a putut stabili implicarea în activitatea de poliţie politică a persoanei cercetate, neîndeplinindu-se condiţiile legale privind atribuirea calităţii de agent/colaborator" şi în consecinţă, doamna F.B. "nu a fost agent/colaborator al securităţii ca poliţie politică".
Materialul probator a constat în dosarul de reţea R 12122, adrese de verificare şi adrese de răspuns, nota Direcţiei Investigaţii nr. 24 S/D.I//I/218 din 09 mai 2005 privind rezultatul investigaţiei.
Această decizie nu a fost contestată şi în baza ei a fost emisă adeverinţa nr. 921 din 20 septembrie 2005.
Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat o nouă cerere de verificare, înregistrată cu nr. P 2389/05 din 07 octombrie 2005. Cu acest prilej s-a reexaminat probatoriul care a stat la baza deciziei Colegiului nr. 141 din 28 iulie 2005, s-au făcut noi adrese de verificare, s-a audiat intimata. În consecinţă, s-a emis Decizia nr. 166 din 18 mai 2006 din care rezultă că, pe baza materialului probator avut la dispoziţie până la data de 18 mai 2006, s-a stabilit că doamna B.F. a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.
Decizia a fost motivată în drept pe prevederile Legii nr. 187/1999 şi s-au reţinut în fapt următoarele aspecte:
Doamna B.F. a fost recrutată pentru a asigura supravegherea informativă a personalului din întreprinderea de confecţii "P.F." din Drobeta Turnu Severin, având numele conspirativ "A.S.", conform angajamentului olograf semnat cu numele real în data de 05 mai 1987.
Perioada colaborării este între 1987 - 1988 şi rezultă din note informative, note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, tabel cu evidenţa recompenselor din 22 ianuarie 1988, toate aflate în dosarul de reţea R 12122 deschis la data de 12 mai 1987.
Colegiul Consiliului a mai consemnat în cuprinsul deciziei următoarele "cu toate că anterior, în cursul anului 2005, au fost efectuate verificări pentru a se stabili dacă doamna B.F. a fost agent sau colaborator al securităţii ca poliţie politică în înţelesul legii, acestea au avut un rezultat negativ, deoarece s-a avut în vedere textul limitativ al legii nr. 187/1999, care în prezent este modificată " Verificările s-au făcut în temeiul noilor dispoziţii ale Legii nr. 303/2004 şi ale legii nr. 187/1999.
împotriva deciziei Colegiului nr. 166/2006 a formulat contestaţie doamna F.B.
în cuprinsul cererii sale, intimata a arătat că în mod nelegal a fost pronunţată o nouă decizie prin care s-a stabilit calitatea sa de colaborator al securităţii, legea permiţând o nouă verificare doar în cazul apariţiei unor probe noi.
Intimata mai susţine că faptele ce i se impută nu se încadrează în noţiunea de colaborator al securităţii.
Contestaţia a fost soluţionată prin Decizia nr. 255 din 06 iulie 2006 în sensul admiterii, cu consecinţa stabilirii că intimata nu a fost agent sau colaborator al poliţiei comuniste. S-a stabilit totodată că efectele deciziei Colegiului nr. 166 din 18 mai 2006 şi a actelor eliberate în temeiul acesteia, încetează.
Au fost avute în vedere prevederile legii nr. 187/1999, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Regulamentul intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii .
S-a făcut o analiză a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 care au fost modificate în raport de prima decizie emisă ce o viza pe d-na B.F. (Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005 ce a rămas definitivă pentru că nu a fost contestată).
Modificările aduse legii prin OUG nr. 24/2008, în art. 15 alin. (8), au prevăzut posibilitatea ca să se poată pronunţa Colegiul Consiliului, din oficiu, oricând apar noi probe cu privire la activitatea de poliţie politică a unei persoane asupra căreia s-a pronunţat anterior, instanţa de fond apreciind că numai dacă apar probe noi se poate proceda la reexaminarea situaţiei unei persoane.
S-a susţinut că în speţă Decizia nr. 166 din 18 mai 2006 a fost emisă după ce au fost analizate aceleaşi probe (în principal, dosarul de reţea R 12122) iar la baza emiterii sale au stat modificările legislative „mai puţin restrictive", dar principiul neretroactivităţii legii civile şi securitatea socială pe care trebuie să o asigure o hotărâre definitivă se opun unei asemenea soluţii, mai ales că lărgirea prin lege a situaţiilor în care o persoană poate fi considerată colaborator/agent al securităţii nu poate să o afecteze pe intimată.
În aceste condiţii, s-a apreciat că, în mod corect, Consiliul şi-a revocat propria decizie prin Decizia nr. 255 din 6 iulie 2006, contestată în prezenta cauză, iar cu privire la nemotivarea în fapt, instanţa de fond a reţinut că legea nu prevede nicio sancţiune pentru lipsa motivării, nulitatea ce poate interveni este una relativă, condiţionată de existenţa unei vătămări ce nu a fost dovedită de către contestatorul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti .
Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a considerat că nu are relevanţă analizarea documentelor în baza cărora se poate stabili dacă faptele intimatei se încadrează sau nu în noţiunea de colaborator/agent al securităţii, o astfel de analiză s-ar putea face numai în cazul contestării deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 şi numai dacă nu vor fi invocate excepţii care să facă de prisos soluţionarea în fond a pricinii, ori în urma descoperirii unor probe noi.
3. Calea de atac exercitată
- Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, considerând-o nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că, în mod greşit, a apreciat legalitatea deciziei contestate prin prisma faptului că, fiind analizate aceleaşi probe aflate la dosarul personal, era inadmisibil a se proceda la reexaminarea soluţiei deja pronunţate, Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005, rămasă definitivă.
Se recunoaşte faptul că Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005 a rămas definitivă şi prin ea se constată că intimata „nu a fost agent sau colaborator al securităţii ca poliţie politică", dar a fost emisă la cererea Consiliului Superior al Magistraturii şi nu la cererea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi nu a fost comunicată Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar adeverinţa nr. 901 din 20 septembrie 2005 eliberată în baza deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 a fost comunicată Consiliului Superior al Magistraturii şi intimatei şi nu Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Emiterea acestei decizii nu împiedica ca C.S.M. să poată cere, ulterior pronunţării acesteia, verificarea persoanelor care ocupă funcţia de membru C.S.M., mai ales în situaţia în care au apărut probe noi, pe baza cărora se putea declanşa inclusiv o verificare din oficiu de către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Se susţine că chiar Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat, cu cererea înregistrată sub nr. P/308 din 1 februarie 2005 la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii , verificarea membrilor C.S.M., iar în baza acestei cereri a fost comunicată Decizia nr. 255 din 6 iulie 2006.
Se consideră că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că este vorba „de o reexaminare a soluţiei deja pronunţată" pentru că, în realitate, este vorba despre analizarea unor cereri noi de verificare, formulate de persoanele interesate – Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Consiliul Superior al Magistraturii.
- Un alt motiv de critică al soluţiei instanţei de fond se referă la greşita susţinere că în cuprinsul cererii de verificare nu au fost relevate probe noi de natură să conducă la reexaminarea unei situaţii deja verificate, anterior şi soluţionate definitiv, deoarece chiar în cuprinsul deciziei se prevăd adresele de reverificare C.N.S.A.S., adrese de răspuns Serviciul Român de Informaţii din 9 februarie 2006, adrese de răspuns SIE din 3 aprilie 2006, adrese de răspuns S.A.D.M. din 30 noiembrie 2005, dosarul de reţea nr. R 121222.
Acestea dovedesc cu certitudine faptul că verificarea d-nei B.F. a avut la bază acte şi probe noi, apărute ulterior pronunţării deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 şi prin aceasta nu se încalcă nici principiul neretroactivităţii legii civile şi nici principiul securităţii sociale.
- Se apreciază că instanţa de fond a aplicat, în mod greşit, dispoziţiile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 187/1999 pentru că în cauză nu este vorba despre o soluţie pronunţată din oficiu, ci una pronunţată la cererea persoanelor interesate, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 187/1999, în forma în vigoare la acel moment.
- Se consideră că soluţia instanţei de fond, care nu a analizat fondul cauzei, adică nu a analizat dacă activitatea desfăşurată de F.B., supusă verificării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii , poate fi calificată ca fiind activitate de colaborare cu poliţia politică, în sensul Legii nr. 187/1999, în forma în vigoare la acel moment, este nelegală.
- În ceea ce priveşte aspectele de procedură invocate, este criticată soluţia instanţei de fond şi sub acest aspect.
Mai întâi, pentru că Decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a fost adoptată cu majoritate de voturi, pentru că fiind 8 membri prezenţi, cel puţin 5 trebuiau să voteze pentru admiterea contestaţiei pentru ca aceasta să fie legal emisă.
În al doilea rând, Decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu este motivată deşi exista obligaţia motivării în fapt şi în drept a deciziilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
S-a solicitat să se constate că întreaga activitate desfăşurată de intimata F.B. în perioada 1987- 1988 reprezintă activitate de colaborare cu securitatea, în sensul art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, să se admită recursul şi, pe cale de consecinţă, să se desfiinţeze Decizia contestată.
4.Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Referitor la prima critică, din motivele de recurs ce vizează susţinerile instanţei de fond privind inadmisibilitatea reexaminării soluţiei deja pronunţate, Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005, rămasă definitivă, aceasta va fi respinsă.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi nu se contestă nici în motivele de recurs, în anul 2005 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a emis Decizia nr. 141 din 28 iulie 2005, la cererea de verificare adresată de Consiliul Superior al Magistraturii şi înregistrată sub nr. P/282/05 din 1 februarie 2005, decizie prin care s-a stabilit că B.F. „nu a fost agent/colaborator al securităţii ca poliţie politică", decizie ce nu a fost contestată.
Ulterior, a fost formulată o nouă cerere de verificare, cerere adresată de Consiliul Superior al Magistraturii şi înregistrată sub nr. P 2389/05 din 7 octombrie 2005 la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi s-a emis Decizia nr. 166 din 18 mai 2006 prin care s-a stabilit calitatea de colaborator al poliţiei politice comuniste.
Această decizie a fost contestată de intimata B.F. şi s-a emis Decizia nr. 255 din 6 iulie 2006 prin care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a decis că intimata nu a făcut poliţie politică.
Instanţa de fond a considerat că cererea de reexaminare a unei soluţii pronunţate, rămasă definitivă ar fi inadmisibilă numai dacă cererea de reexaminare nu ar avea la bază probe noi care să nu fi fost analizate cu ocazia admiterii primei soluţii şi chiar a subliniat că această instituţie (reexaminarea în prezenţa unor probe noi) nu încalcă autoritatea de lucru judecat şi este singura situaţie prevăzută de lege în care calitatea de colaborator/agent al securităţii, deja analizată, poate fi reanalizată.
Prin urmare, instanţa de fond nu a considerat inadmisibilă posibilitatea reexaminării primei decizii, dar a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale, aceasta nu se poate face decât dacă există probe noi.
Şi cea de-a doua critică din motivele de recurs şi care subliniază că Decizia nr. 166 din 18 mai 2006 ar fi fost emisă în baza unor acte şi probe noi, apărute ulterior pronunţării deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005, se constată că este neîntemeiată.
Chiar dacă în cuprinsul deciziei nr. 166 din 18 mai 2006 se indică faptul că au fost avute în vedere o serie de adrese emise de autorităţi ale statului, verificând conţinutul acestora se poate aprecia că ele nu au adus nici un element de noutate.
Astfel, dacă la emiterea deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 a fost avută în vedere adresa nr. S/96935 din 22 martie 2005 a S.R.I., în care se face referire la faptul că B.F. figurează cu dosar de reţea nr. 12963/M, în adresa nr. S/102307 din 9 februarie 2006 a S.R.I., care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 166 din 18 mai 2006 se face aceeaşi menţiune şi că dosarul a fost predat.
Celelalte adrese indicate emise de S.I.E., S.A.D.M., au conţinut identic cu cel anterior pentru că se face menţiune că nu a fost identificată persoana în evidenţele acestor instituţii.
Adresa S.R.I. nr. S/101751 din 5 octombrie 2005 conţine o comunicare dar care nu poate influenţa soluţia dată.
Toate acestea dovedesc faptul că la emiterea deciziei nr. 166 din 18 mai 2006 nu au fost avute în vedere acte sau probe noi de natură a influenţa soluţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, de fapt, s-a procedat la reexaminarea aceluiaşi dosar de reţea nr. 12122, fără a fi depuse acte noi, în sensul de înscris care să dovedească fapte sau împrejurări ce nu au fost avute în vedere iniţial, astfel cum acestea sunt definite de art. 31 din OUG nr. 24/2008.
De altfel, chiar recurentul, în motivele de recurs, arată că practica instanţei europene a drepturilor omului este tocmai în sensul arătat de instanţa de fond, adică „nici o parte nu este îndreptăţită la revizuirea unei decizii finale şi executorii numai în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă decizie", iar desfiinţarea unei decizii finale ar crea un climat de incertitudine juridică şi ar reduce încrederea în statul de drept, având în vedere că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea Cauza Raicu împotriva României, Cauza Androne împotriva României)
În speţă, recurentul încearcă să demonstreze că ar fi existat probe noi, dar nu s-a reuşit acest lucru.
Referitor la critica ce vizează aplicarea greşită în cauză a art. 15 alin. (8) din Legea nr. 187/1999 modificată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge ca neîntemeiată.
Instanţa de fond nu a susţinut că soluţia dată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi fost din oficiu, ci chiar face referire la cererea Consiliului Superior al Magistraturii înregistrată sub nr. P/2389/05 din 7 octombrie 2005, dar se arată că prin această cerere nu a relevat probe noi.
Se poate cere o nouă verificare, dar verdictul stabilit iniţial nu poate fi modificat decât în cazul apariţiei unor probe noi care să fie analizate.
Oricum, dispoziţiile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 187/1999, trebuie coroborate cu cele ale art. 2 din acelaşi act normativ, iar Consiliul Superior al Magistraturii a adresat o cerere de verificare, cerere care nu este inadmisibilă.
- Motivele de recurs ce vizează modul de calificare a activităţii desfăşurate ca poliţie politică nu vor fi analizate pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor aspecte şi ar putea fi analizate numai în eventualitatea în care s-ar admite recursul şi s-ar casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cum instanţa de fond nu a analizat aceste aspecte ele nu pot constitui critici la adresa sentinţei atacate.
- Referitor la aspectele de procedură invocate, se constată că şi acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 24 din Hotărârea nr. 17/2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, „Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii lucrează în prezenţa a cel puţin 8 membri şi adoptă decizii cu majoritatea de voturi. Decide votul preşedintelui care conduce şedinţa în momentul votării".
La şedinţa în care a fost adoptată Decizia contestată au fost prezenţi 8 membri. La aceasta 2 membri s-au abţinut, 2 au votat împotrivă şi 4 membri au votat pentru soluţia de admitere a contestaţiei.
Pentru că doi membri s-au abţinut Decizia a fost adoptată cu majoritatea de voturi şi nu constituie motiv de nelegalitate pentru că s-au luat în calcul voturile exprimate şi nu abţinerile.
Nu pot fi reţinute nici criticile ce vizează nemotivarea deciziei contestate.
În decizie se face trimitere la contestaţia intimatei, iar prin admiterea contestaţiei s-a procedat la o reinterpretare a materialului probator, admiterea contestaţiei nefiind condiţionată de apariţia unor noi probe.
La emiterea deciziei atacate au fost respectate prevederile art. 20 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin Hotărârea nr. 17/2000, fiind motivată atât în fapt cât şi în drept şi, oricum, nu s-a produs nicio vătămare a recurentului printr-o eventuală lipsă a motivării.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 971/CA din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2983/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
