ICCJ. Decizia nr. 2940/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2940/2009
Dosar nr. 966/44/2008
Şedinţa publică din 28 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 108/F din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta M.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o altă decizie de încadrare în grad de handicap în conformitate cu actele medicale prezentate de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă, rezultă că aceasta a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, suferind de fibromiosarcom malign, necesitând radioterapie şi chimioterapie, afecţiune pentru care i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4687 din 6 noiembrie 2006, care atestă că prezintă grad de handicap accentuat.
Ulterior, prin certificatul nr. 6083 din data de 8 noiembrie 2007, menţinut prin Decizia nr. 134 din 16 ianuarie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi, s-a reţinut că reclamanta prezintă deficienţă funcţională medie, fiind încadrată în gradul de handicap mediu.
Având în vedere actele medicale prezentate de reclamantă, prima instanţă apreciază că încadrarea în grad de handicap nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, în speţă Ordinul nr. 726/2002 care stabilea gradul de handicap accentuat sau grav.
Pe de altă parte, se arată în considerentele sentinţei recurate, Decizia nr. 134 din 16 ianuarie 2008 nu respectă condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, aceasta nefiind motivată în nici un fel.
Împotriva sentinţei nr. 108 F din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi menţinerea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi ca temeinică şi legală.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că potrivit criteriilor la Capitolul II, punctul 2 - boala canceroasă - din Ordinul nr. 726/10.2002 al Ministerului Sănătăţii şi familiei, se stipulează acces la protecţia specială numai în cazul persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, cum sunt: „cancer de colon cu anus iliac, sigma anus, anus contralateralis; cancer de vezică urinară cu implantare de ureter, indiferent unde este implantul; cancer laringian cu laringectomie totală - purtător de canulă; gastrostomă pentru alimentaţie; tulburări neurologice ale unor neoplazii (sistemul nervos, osteo-articular, părţi moi).
Or, s-a arătat, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prezentate mai sus, prevăzute în reglementarea ministerială pentru următoarele considerente; - în ianuarie 2005 este diagnosticată cu un neoplasm al ţesuturilor moi, situat la nivelul coapsei stângi; - potrivit examenului histopatologic (BHP nr. 25519 din 11 ianuarie 2005) a fost vorba de un fibromiosarcom; - neoplasmul ţesuturilor moi a fost apreciat ca fiind în stadiul IIB (TlNoMoG4) în concordanţă cu clasificarea internaţionala - deci nu intr-un stadiu avansat; - pentru aceasta afecţiune în 10 ianuarie 2005 a fost operată, s-a efectuat o excizie totală, nefiind în stadiu avansat nu s-a impus intervenţia mutilantă (amputaţia); - post operator a fost iradiată extern şi polichimiotratată citostatic; - in octombrie 2006 s-a constatat o recidivă locală care a impus la 10 octombrie 2006 o excizie largă în ţesuturile sănătoase cu reconstrucţia regiunii; - la data revizuirii (08 noiembrie 2007) şi rezolvării contestaţiei (16 ianuarie 2008) documentaţia produsă nu a evidenţiat aspecte de evolutivitate (recidive, determinări loco-regionala sau la distantă).
Reclamanta nu prezintă sechele în sensul celor prezentate de reglementarea ministerială în care sunt prevăzute cu acces numai cele realmente handicapante, pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap.
Reclamanta da o interpretare greşită criteriilor medico-sociale stabilite prin ordinul 726/10.2002 al MSF care au fost în vigoare până la 29 februarie 2008. In reglementare sunt stipulate cu acces la încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale, stările realmente handicapante după neoplasme operate, reclamanta a efectuat doar excizii (10 ianuarie 2005 şi 03 octombrie 2006) şi nu boala canceroasă ca atare, care este şi rămâne prin definiţie boală. De altfel, s-a precizat, neoplasmul de părţi moi, este reţinut în reglementare numai în cazul în care determină prin generalizare tulburări neurologice sau impun amputaţii şi aceasta în funcţie de localizare, nivel, posibilităţi de protezare.
Hotărârea de admitere, respectiv de anulare a Deciziei nr. 134 din 16 ianuarie 2008, prin care Comisia Superioara a confirmat certificatul nr. 6083 08 noiembrie 2007 de încadrare in grad mediu de handicap eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a judeţului Galaţi, a fost dată fără nici o fundamentare şi în neconcordanţă cu criteriile medico-sociale aprobate prin ordinul nr. 726/10.2002 al MSF.
Actele medicale prezentate de reclamanta, care au stat la baza revizuirii şi rezolvării contestaţiei, nu evidenţiază o deficienţă funcţională accentuată sau gravă, pentru a se justifica încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap, aşa cum solicită reclamanta.
În acest context, s-a arătat de recurentă, încadrarea în grad de handicap s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă - ordinul nr. 726/10.2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei nr. 108/F din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta M.G. a solicitat, prin acţiunea în contencios administrativ, în plus faţă de anularea deciziei nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâtă, şi obligarea acestei entităţi la emiterea unei alte decizii de încadrare a reclamantei în gradul de handicap accentuat sau grav, în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de starea de nutriţie.
Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. , hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Motivarea (arătarea considerentelor de fapt şi de drept) unei hotărâri reprezintă un element esenţial al acesteia, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului (instanţei) şi a calităţii actului de justiţie. O motivare corespunzătoare trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă; să fie clară şi simplă, concisă şi fermă, cu alte cuvinte să aibă putere de convingere; să se înfăţişeze într-o asemenea manieră încât să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv; să nu fie contradictorie sau dubitativă. Scopul motivării este acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptată de instanţă prin dispozitiv.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă şi dispozitivul, adică soluţia adoptată de judecător cu privire la pretenţii le deduse judecăţii. Dispozitivul, în mod necesar, trebuie redactat de aşa manieră încât, pe baza lui, să se poată proceda la executarea hotărârii; de aceea, dacă în dispozitiv nu se indică prestaţia concretă la care este obligat pârâtul, hotărârea este incompletă şi prin urmare este susceptibilă de casare.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al instanţei de judecată, judecătorul este în drept, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. Tot astfel, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Aceştia vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În cauză, se constată că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile procedurale sus menţionate.
Astfel, dintr-o primă perspectivă, se reţine că motivarea hotărârii atacate nu îndeplineşte cerinţele legii, prima instanţă formulând considerente cu totul generale, constând într-o simplă trimitere la actele medicale prezentate de reclamantă şi la constatarea, nesprijinită pe nici un argument concret, că încadrarea în grad de handicap a reclamantei nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, anume a Ordinului nr. 726/2002 care stabilea gradul de handicap accentuat sau grav.
Pe de altă parte, se observă că nici dispozitivul sentinţei recurate nu îndeplineşte condiţiile legii procedurale, întrucât în raport de modalitatea de obligare a pârâtului, la emiterea unei alte decizii de încadrare a reclamantei în grad de handicap, „în conformitate cu actele medicale prezentate de reclamantă", acesta nu cuprinde indicarea unei conduite - cerută de altfel de reclamantă prin acţiune, într-o manieră alternativă, încadrare în grad de handicap accentuat sau grav - clare şi precise, nesusceptibilă de echivoc, care să fie opozabilă pârâtei recurente.
În fine, se apreciază că, din oficiu, instanţa de fond - în raport de conţinutul actelor medicale furnizate de reclamantă şi de criteriile cuprinse în Capitolul II punctul 2 al anexei la Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de ministrul sănătăţii şi familiei - avea obligaţia, pentru corecta stabilire a faptelor şi în vederea justei aplicări a legii incidente, de a pune în discuţia părţilor şi de a ordona efectuarea în cauză a unei expertize judiciare de specialitate, prin care să se lămurească dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile de acces la protecţia specială pentru caz de boală canceroasă şi dacă, în caz afirmativ, în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de starea de nutriţie, se impune sau nu încadrarea în gradul de handicap accentuat sau în gradul de handicap grav.
In raport de cele mai sus arătate, cum hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2), art. 313 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, casarea sentinţei nr. 108/F din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei nr. 108/F din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2946/2009. Contencios → |
|---|
