ICCJ. Decizia nr. 2987/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2987/2009
Dosar nr. 2528/36/2008
Şedinţa publică din 29 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând anularea hotărârii nr. 31188 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, ca urmare a schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940 în baza Tratatului de la Craiova, încheiat între România şi Bulgaria, calitate dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 47/CA din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 31188 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii octombrie 1940 s-a datorat schimbului de populaţie efectuat în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, reclamantul suferind persecuţiile etnice pe care le-a suferit şi familia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că părinţii reclamantului ca urmare a schimbului de populaţie efectuat în baza Tratatului de la Craiova, s-au refugiat din Bulgaria în localitatea Mihai Viteazu, judeţul Constanţa, în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 29 aprilie 1944 în timpul refugiului părinţilor săi.
Efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, de la data naşterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menţionată.
Prima instanţă a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferenţă în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinţii săi şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, intimatul beneficiază de prevederile acestui act normativ pentru perioada 29 aprilie 1944 – 6 martie 1945.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 47/CA din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2988/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
