ICCJ. Decizia nr. 2992/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2992/2009
Dosar nr. 1009/59/200.
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 12 noiembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, admiţând acţiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P., Serviciul soluţionare contestaţii şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, Activitatea de inspecţie fiscală, a anulat punctul nr. 1 din dispozitivul deciziei nr. 164 din 14 martie 2008 emisă de pârâta D.G.F.P. Arad, Serviciul soluţionare contestaţii şi a obligat-o pe aceasta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 3455i din 29 noiembrie 2007, emis de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, Activitatea de inspecţie fiscală. Prin aceeaşi sentinţă, pârâtele au fost obligate la plata sumei de 4000 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că prin Decizia nr. 164 din 14 martie 2008 D.G.F.P. Arad, Serviciul soluţionare contestaţii a dispus, la punctul nr. 1 al dispozitivul acestei decizii, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei formulate de SC M.C. SRL împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 3455i din 29 noiembrie 2007 emis de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad - Activitatea de inspecţie fiscală iar la punctul nr. 2 al dispozitivul acestei decizii, suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC M.C. SRL împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 220 din 29 noiembrie 2007, emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad, Activitatea de inspecţie fiscală, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, în cauză existând indiciile săvârşirii unei infracţiuni, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Instanţa a constatat faptul că reclamanta prin acţiunea sa a solicitat anularea parţială a acestei decizii, respectiv a acelei părţi din dispozitiv prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia sa împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 34551 din 29 noiembrie 2007, considerând că în mod nelegal pârâta D.G.F.P. Arad a refuzat să-i soluţioneze contestaţia pe motiv că raportul de inspecţie fiscală nu are caracter de act administrativ fiscal.
Soluţionând cauza, instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâta D.G.F.P. Arad, constatând că fată de data expedierii poştale a acţiunii introductive de instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., reclamanta a respectat termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Totodată, instanţa a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad constatând, în ceea ce priveşte prima excepţie, că în cauză fiind pusă în discuţie natura juridică a raportului de inspecţie fiscală emis de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, această instituţie este parte în raportul juridic dedus judecăţii, iar în ceea ce priveşte cea de a doua excepţie, constatând că, întrucât prin sentinţa civilă nr. 207 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. 494/59/2008, s-a dispus anularea punctului nr. 2 din dispozitivul deciziei nr. 164 din 14 martie 2008, iar în cauza de faţă s-a cerut anularea punctului nr. 1 din aceeaşi decizie, nu se poate reţine existenţa identităţii de obiect.
Pe fondul cauzei, din analiza motivării deciziei nr. 164 din 14 martie 2008 instanţa a constatat că în înţelegerea organelor fiscale, inadmisibilitatea atacării raportului de inspecţie fiscală este determinată de împrejurarea că acest raport nu este opozabil petentei şi nu produce efecte faţă de aceasta, titlul de creanţă fiscală fiind decizie de impunere la care se anexează acest raport.
Instanţa a respins acest argument considerând că întrucât în condiţiile art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal, contestaţia poate fi formulată atât împotriva titlului de creanţă fiscală, cât şi împotriva „altor acte administrative fiscale", simplul fapt că raportul de inspecţie fiscală nu este un titlu de creanţă fiscală nu poate fi considerat în sine, un motiv de inadmisibilitate a contestaţiei, în măsura în care acest raport este un act administrativ fiscal.
Asupra naturii juridice a raportului de inspecţie fiscală, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) C. proCod Fiscal, acesta reprezintă actul prin care se consemnează rezultatul inspecţiei fiscale.
Instanţa a considerat totodată că, în condiţiile în care actul respectiv a fost emis de o autoritate administrativă în mod unilateral (exprimând doar voinţa acestei autorităţi, iar nu şi a altei persoane), în regim de putere publică (respectiv în exercitarea prerogativelor de putere publică prevăzute de lege, conferite în vederea verificării respectării legislaţiei fiscale şi în executări obligaţiilor fiscale de către persoana supusă inspecţiei fiscale), actul în cauză dând naştere unui raport de drept material fiscal - în al cărui conţinut intră dreptul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Arad de a verifica executarea obligaţiilor fiscale de către reclamanta SC M.C. SRL, precum şi dreptul aceleiaşi autorităţi publice de a stabili eventualele obligaţii fiscale ce nu au fost executate de către reclamantă, corelativ obligaţiilor reclamantei de a se supune inspecţiei fiscale şi de a accepta constatările acestei inspecţii, chiar dacă aceasta are posibilitatea ulterioară de a le combate - natura juridică administrativă a raportului de inspecţie fiscală este fără îndoială demonstrată.
De asemenea, instanţa a considerat că nu poate constitui un motiv de inadmisibilitate a contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală, faptul că art. 205 alin. (3) C. proCod Fiscal impune atacarea concomitentă a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere determinată de constatările inspecţiei fiscale.
Instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. (3) C. proCod Fiscal, „baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună". Considerând că în condiţiile art. 109 alin. (2) C. proCod Fiscal prin raportul de inspecţie fiscală se poate modifica inclusiv baza de impunere, şi în condiţiile în care reclamanta a contestat împreună atât raportul de inspecţie fiscală nr. 3455i din 29 noiembrie 2007, cât şi Decizia de impunere nr. 220 din 29 noiembrie 2007, instanţa a apreciat că pârâta D.G.F.P. Arad avea obligaţia de a examina şi motivele de contestare a raportului de inspecţie fiscală.
Pentru toate aceste motive, instanţa constatat că respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei la raportul de inspecţie fiscală a fost nelegală şi pe cale de consecinţă, a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost aceasta formulată.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele pârâte.
Recurenta-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad şi-a încadrat criticile în prevederile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a solicitat casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
- soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care singurul act administrativ dedus judecăţii a fost Decizia nr. 164 din 14 martie 2008, emisă de D.G.F.P. Arad.
- soluţionarea greşită a excepţiei puterii de lucru judecat, prin confundarea acesteia cu autoritatea de lucru judecat şi raportarea la sentinţa civilă nr. 207 din 16 septembrie 2008, în locul sentinţei civile nr. 115 din 6 mai 2008, invocate de autorul excepţiei;
- aprecierea eronată a raportului de inspecţie fiscală drept act administrativ-fiscal susceptibil de a fi contestat, prin încălcarea prevederilor art. 41, art. 43 şi art. 85 C. proCod Fisca.
Recurenta-pârâtă D.G.F.P. Arad a criticat sentinţa în temeiul art.304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat, în esenţă, că soluţia primei instanţe este greşită, pentru că doar Decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecţie fiscală este susceptibilă de a fi contestată în temeiul art. 205 C. proCod Fisca.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 25 mai 2009, recurenta-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în temeiul art. 1201 C. civ. şi art.166 C. proc. civ., arătând că obiectul pricinii de faţă este identic celei care a format obiectul dosarului nr. 494/59/2008, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 534 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere că autoarea excepţiei tinde la admiterea recursului său şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei, Înalta Curte va analiza excepţia autorităţii de lucru judecat împreună cu motivele de recurs formulate în cauză.
Examinând pricina prin prisma tuturor criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar, atât în prima instanţă, cât şi în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea în parte a deciziei nr. 164 din 14 martie 2008 a D.G.F.P. Arad, în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală nr.3455i din 29 noiembrie 2007, emis de Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Arad şi obligarea pârâtei D.G.F.P. la soluţionarea acestei contestaţii.
Măsura atacată în contencios administrativ în temeiul art. 218 alin. (2) C. proCod Fiscal a constituit punctul 1 din dispozitivul deciziei nr. 164 din 14 martie 2008 privind soluţionarea contestaţiei formulate de SC M.C. SRL şi înregistrate la D.G.F.P. Arad sub nr. 1554 din 17 ianuarie 2008.
Prin punctul 2 al dispozitivului aceleiaşi decizii s-a dispus suspendarea contestaţiei împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 220 din 29 noiembrie 2007 până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proCod Fisca.
Analizând pe rând motivele invocate de cele două recurente, în raport cu datele speţei, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Arad, instanţa fondului a dat o dezlegare corectă, pentru că autoritatea publică menţionată este parte în raportul de drept administrativ material transpus în plan procesual, fiind emitenta raportului de inspecţie fiscală ce a format obiect al contestaţiei administrative al cărei mod de soluţionare este supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal.
2. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, curtea de apel a constatat corect că nu există identitate de obiect între acţiunea de faţă şi acţiunea înregistrată cu nr. 494/59/2008, aceasta din urmă vizând numai punctul 2 al dispozitivului deciziei nr. 164 din 14 martie 2008.
Prin urmare, soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat reflectă interpretarea corectă a prevederilor art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., iar pronunţarea, între timp, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a deciziei nr. 534 din 3 februarie 2009, nu aduce elemente noi, de natură să înlăture această concluzie, ceea ce intră în puterea de lucru judecat fiind dispozitivul hotărârii şi considerentele concluzive. Distincţia pe care Administraţia Finanţelor Publice Arad o face între aşa-numita excepţie a puterii de lucru judecat şi excepţia autorităţii de lucru judecat este artificială şi lipsită de fundament , pentru că „puterea de lucru judecat" este un concept ce priveşte efectele hotărârii judecătoreşti, iar, „autoritatea de lucru judecat" nu este decât denumirea sub care s-a consacrat în doctrină şi în jurisprudenţă excepţia care paralizează un nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, pornit cu nesocotirea puterii de lucru judecat a unei hotărâri deja existente.
3. Cu privire la soluţia dată fondului cauzei, asupra căreia cele două recurente au formulat critici similare, este de menţionat că, într-adevăr, raportul de inspecţie fiscală nu este un act administrativ fiscal propriu-zis, pentru că nu produce, prin el însuşi, efecte în sarcina contribuabilului, ci stă la baza deciziei de impunere emise în temeiul art. 109 alin. (2) C. proCod Fiscal şi care constituie titlul de creanţă în sensul art. 110 din acelaşi cod.
Art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal prevede însă că o contestaţie administrativă poate avea ca obiect nu numai titlul de creanţă, ci şi alte acte administrativ-fiscale, iar această normă specială se coroborează cu Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, care în art. 18 alin. (2) prevede că operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii pot forma şi ele obiect al controlului de legalitate, împreună cu actul pe care l-au premers.
În speţă, intimata-reclamantă a contestat pe cale administrativă, prin cererea înregistrată cu nr. 1554 din 17 ianuarie 2008, atât Decizia de impunere, cât şi raportul de inspecţie fiscală ale cărui constatări au stat la baza deciziei de impunere, respectând cerinţele textelor legale menţionate mai sus, dar autoritatea fiscală a fost cea care a separat nejustificat obiectul contestaţiei, dispunând două măsuri distincte, necorelate între ele: respingerea contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală ca inadmisibilă şi suspendarea contestaţiei împotriva deciziei de impunere potrivit art. 214 C. proCod Fisca.
Dată fiind succesiunea logică a etapelor procedurale în raportul de drept administrativ-fiscal supus analizei, care impunea ca raportul de inspecţie fiscală să poată fi cenzurat împreună cu Decizia de impunere la baza căreia a stat, cu alte cuvinte, contestaţia administrativă să primească o soluţie unitară (fie de suspendare în temeiul art. 214 C. proCod Fiscal, fie pe fondul ei), prima instanţă a pronunţat o soluţie ce reflectă stabilirea corectă a naturii juridice a actului dedus judecăţii şi aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente, în sensul celor menţionate mai sus, nefiind identificate motive de modificare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
În fine, se mai impune observaţia că, deşi Administraţia Finanţelor Publice Arad a invocat şi motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., nu a indicat niciun argument care să fie subsumat acestor critici.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Arad şi D.G.F.P. a Judeţului Arad împotriva sentinţei civile nr. 305 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2993/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
